Iisus Mântuitorul a propovăduit Iubirea. Este una dintre cele mai mari valori ale creștinismului și ar trebui să fie fundamentul familiei, al comunității, al societății, în general. Ar trebui …
La polul opus este Ura. O stare comună mai tuturor, măcar o dată în viață. Însumi am trăit-o și eu – rar, dar am păcătuit și cu starea aceasta de pornire sufletească. Însă nu am perseverat în ură. Nu am putut. Pe „făptași”, pe trădători, pe cei care mi-au făcut rău (pe cei mai mulți dintre ei) i-am primit la masa mea. I-am iertat. De ce? Pentru că perseverența urii te încarcă inevitabil cu energie negativă, te consumă, îți face numai rău. Nu am întins celălalt obraz – n-am vrut să-mi leg pietre la picioare. Dar fie că i-am iertat, cum am spus, fie că i-am șters din viața mea ca inexistenți, Pur și simplu, ca inexistenți pentru mine. Să fie pe umerii lor povara Urii.
Am ales mai bine să iubesc. Să-i iubesc pe ai mei, să-mi iubesc vecinii, colegii, prietenii, să iubesc comunitatea și să promovez empatia. Atât cât am putut și cât am crezut că nu arunc mărgăritare la … Matei 7:1-6 VDC: „Să nu dați câinilor lucrurile sfinte și să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare și să se întoarcă să vă rupă”.
Tristan MIHUȚA
