Performanța la care a ajuns mafia fiscală în România e de neegalat și bate orice închipuire și orice record în materie de impotență a statului! E de noaptea minții din punct de vedere al politicii fiscale ale unui stat normal! După desființarea Gărzii Financiare (care stresa prea tare pe cei ce jefuiau bugetul public și, din banii furați, sponsorizau emanații politici), printr-o frază, strecurata abil în modificările recente la legile fiscale, mafia fiscală a eliminat și stresul cauzat de controlul fiscal (adică de inspecția fiscala și antifrauda fiscală). Cum? Extrem de simplu! Dacă e prins în flagrant, cel ce face evaziune nu mai poate fi sancționat sau tras la raspundere, decât după ce i s-a comunicat că a fost prins, a fost rugat să declare și să înregistreze furtul, dar nu s-a conformat. Astfel, ca în filmele de comedie, fiscului, „parcat forțat începând cu 2023, în birouri, ca să nu vadă ce se întâmplă în piață”, i se interzice, prin lege, să mai constate și să sancționeze vreo fraudă, înainte de a-l „atenționa” (prin notificare) pe infractor, că a fost depistat și este rugat (notificat) să declare și să achite la bugetul de stat ce-a sustras de la impozitare. Abia după ce se constată că infractorul nu se conformează „rugăminții” (având termen treizeci de zile), se pot lua măsuri asupra lui. Cu alte cuvinte, timp de treizeci de zile (la care se mai adaugă patruzeci si cinci, perioadă în care poste să-si rectifice erorile de inregistrare si declarare) infractorii beneficiază de imunitate fiscală.Tradus, în termeni nefiscali, asta înseamnă: vezi că te-am văzut (prins) „cu ocaua mică”! Dacă nu pui înapoi ce-ai furat, o încurci! Ca și cum cel ce a subtilizat un portofel, pe stradă, e rugat, amical, să-l returneze păgubașului, fără a fi sancționat. Așa se face, mai nou, descurajarea evaziunii fiscale în România! Asa o vede Guvernul si Parlamentul României, la „sugestia” mediului de afaceri. Prost ar fi, în astfel de condiții, orice contribuabil, să mai plătească ceva la bugetul de stat. Dacă e prins, i se dă treizeci de zile (plus patruzeci și cinci) să se conformeze (adică să-și înregistreze în evidența contabilă ce-a sustras de la plată, caz în care fapta penală, recte evaziunea fiscală, nu mai există). Dacă nu e prins (cum se întâmplă în majoritatea cazurilor), e „negustor cinstit”, nu? Ce altă și mai tentantă invitație la evaziune fiscală poate exista? Suntem unici în lume! Cum să nu-și mute toată mafia din UE afacerile în România? Am pregătit „terenul” pentru „spălat” banii din PNRR, nu? Să vină! Apropo! Nu era mai simplu, pe modelul Blanculescu, să desființați inspecția fiscală și antifrauda, după care, în lipsa constatărilor, statistic, puteați raporta ca evaziunea fiscală a fost eradicata în România? De ce să mai plătiți vreo șase mii de inspectori, dacă tot le-ați anulat atribuțiile? Doar electoral, pentru susținere?
Pavel ROMAN
