A fost impresia generală după meciul UTA- FC Hermannstadt.
Jocul elevilor noului antrenor, Mircea Rednic a devenit cât de cât mai limpede. Nu zice nimeni că jucătorii UTA-ei au scăpat de metehnele dobândite în perioada celorlalți antrenori care s-au perindat pe la clubul arădean.
Au fost prezente , marți seara , de câteva ori și pasele înapoi ( zic eu, datorită fricii de a nu greși) , au fost prezente și ” bubuielile” fără adresă dintr-o jumătate de teren în cealaltă ( acțiuni care nu-i scapă niciodată analizelor preietenului meu Zeno Moldovan), dar…o oarecare limpezeală în jocul per ansamblu al utiștilor s-a simțit.
Poate acest lucru s-a datorat modului de abordare expus în antrenamente și în ședințele tehnice ale noului staff tehnic, poate personalitatea indiscutabiă a lui Mircea Redic, poate înlocuirile făcute atunci când trebuia…poate, poate, poate.
Rămâne de văzut. E încă devreme , dar e încă și un pic prea tâtziu pentru ca aceste concluzii să fie evidente.
Ceea ce a fost limpede marți a fost jocul exact al apărării , modul de a se concentra la maxim al lui Florin Iacob, încrederea justificată a antrenorului acordată lui Benzar și Postolachi, precum și aprecierea și justificarea matură privind epuizarea lui Rareș Pop.
Mircea Rednic este conștient că are nevoie de cel puțin un atacant cert , dar și cel puțin de doi mijlocași care să-l încadreze pe Anton. Presiunea pusă pe Puriu , evidentă , datorită clasamentului care frige, îl obligă pe acesta să ” facă foc cu lemne ude”.
Deocamdată , Mircea Rednic a găsit rețeta lipezirii apelor tulburi din jocul echipei.
Să fie -ntr-un ceas bun!
Ioan HAMZA
