De ce avem tarife uriașe la utilități (gaz, apă, canal, electricitate, carburanți) și corporațiile care exploatează aceste domenii jefuiesc populatia fără rușine, protejate de lege? Pentru că statul român, reprezentat de politicienii incompetenți și corupți, nu există pentru cetățean. Altfel, n-ar fi girat apariția și consolidarea monopolului în domeniul asigurării utilităților, ori a hranei, în detrimentul concurenței (care reprezintă secretul dezvoltării și accesului facil al populației la utilități și servicii). Dacă statul s-ar fi reformat, cu adevărat, pe baze capitaliste, liberalizând piața, pe principiul supraviețuirii în urma concurenței, n-am fi fost azi dependenți de câteva companii, precum EON, ENEL, OMV, companiile de distribuție a apei potabile, de exploatare a canalizării, ori de marile retail-uri comerciale (care operează în sistem cartel, impunând prețurile în piață), care dețin monopol pe piața românească. Un stat adevărat, ce funcționează pe baze solide, care asigură bunăstarea cetățeanului, este acel stat care nu permite apariția monopolului în piață și se asigură că piața economică e guvernată, exclusiv, de concurență, nu de interese individuale (profitul corporațiilor monopoliste).
Or, când există în piață corporații de genul OMV, EON, ENEL, cele care distribuie apa potabilă sau asigură alt gen de servicii, fără concurență, e logic că cetățeanul este la cheremul acestora, adică jefuit fără scrupule, pentru că, fiind captiv (nu are posibilitatea să opteze), i se impun tarifele după cum doresc corporațiile ce dețin monopolul în domeniu. Așa s-a ajuns la absurdul că deși veniturile populației sunt cele mai mici din UE, tarifele la utilități și prețurile la alimente, sunt la nivelul sau, în anumite situații, chiar mai mari decât în UE. Asta se întâmplă pentru că lipsește concurența, respectiv pentru că statul român, reprezentat de clasa politică, este incompetent și corupt, acceptând formarea monopolurilor în economie, fără a reacționa, din contra, consolidându-le prin legi dedicate protecției monopolului.
Este o practică anticapitalista, ce relevă disprețul față de cetățean și progresul economic al țării. Cu excepția României, nicăieri în UE nu există monopol pe servicii și nici o corporație nu poate obține o poziție dominantă, din care să fixeze tarifele după bunul plac. Legile antitrust, care funcționează în UE și restul lumii civilizate și morale, sunt respectate, de regulă, cu strictețe, statul intervenind ori de câte ori este amenințată concurența. Pentru că, indiferent de justificări, concurența între producătorii de bunuri și servicii este motorul dezvoltării și al asigurării bunăstării, adică esența capitalismului. Fără concurență nu exista dezvoltare și, implicit, bunăstare. În România, pentru că avem o clasă politică incompetentă și coruptă, legislația în domeniul antitrust (antimonopol) și instituția antimonopol (Consiliul Concurenței), funcționează doar formal. Există dar nu se poate aplica, pentru că, ca mai în toate domeniile, ori e interpretabilă, ori e anulata prin norme și proceduri. Efectul? Monopolul este întărit prin legi protecționiste, iar populația este captivă, jefuită și deposedată de venituri, de companiile monopoliste, care fac „legea” în piață, stabilind discreționar tarifele, pentru că n-au concurența ori pentru că practică metode tip cartel de stabilire a tarifelor. Și în timp ce „specialiștii” guvernamentali „bat câmpii”, alături de economiștii cu pedigree, lansând tot felul de teorii absurde privind cauzele stagnării economice și blocajul dezvoltării, ori propunând soluții de compromis, de moment (mariri de taxe, asigurare de facilități pe criterii subiective), corporațiile monopoliste defilează, consolidându-și și mai mult poziția, acumulând și transferând în țările de origine (ori în paradisuri fiscale), profituri uriașe, realizate din impunerea unor tarife fără concurență, prin care jefuiesc practic populația României, de aproape toate veniturile pe care le realizează. Iar statul, reprezentat de politicieni, ca și cum n-ar exista, nu numai că asistă pasiv la cum jefuiesc populația corporațiile monopoliste, ci, în loc să spargă monopolurile în piață, impunand concurența, le mai și asigură supremația, votând legi prin care consolidează monopolul.
Practic, statul, în aceste condiții, devine un stat mafiot, pentru că nu-și exercită rolul de arbitru în impunerea concurenței în piața economică și își pierde rolul de garant al asigurării unui nivel de trai decent al populației, abandonând populația, pe care o condamnă să devină dependentă total de corporatismul monopolist. În aceste condiții statul devine inutil pentru cetățean, metamorfozându-se într-un instrument de tip mafiot, prin care corporațiile monopoliste își impun voința. Pe cine mai reprezintă un astfel de stat? Dacă nu apară cetățeanul, ci apară interesele corporatismului monopolist, care jefuiesc cetățeanul, cum își mai justifică existența un astfel de „stat”?
Pavel ROMAN
