CREGINȚA, ȘEI AGIVARATĂ

Șeia șe va spun amu îs nișce lucruri care m-or marcat gin prunșia mè șî gi care am țînut cont tătă viața.

Mami Catița, Dumnezo să o hoginească gimpreună cu șeilalți draji a mnei plecațî gintra noi, o fost gintr-o familie baptistă gi la Roșîia.

Dupa șe s-o maritat cu tati șî o primit taina Sfincei Cununii în Beserica Ortodoxă gi la Reveciș, mami o givinit o creginșioasă ortodoxă model.

Țînè cu sfințănie tăce posturile șî zîlile gi post gi pasta an, gi câce uări timpu’ șî ‘mprejurările îi permiceau merje la Beserică în zîlile gi duminică șî la praznișe inge asculta Sfînta șî Dumnezăiasca Liturgie cu mare cregință.

Gin cînd în cînd mai merjè la Roșîia la parințî, inge merjè cu iei la Adunarea Baptistă, care o bună bucată gi vreme iera în casa lu moșu Sandru șî a lu baba Iuli, dupa șe comunișcii sparsără noaua Adunare Baptistă gi la Roșîia.

Cam gi fieșe dată merjem șî io cu mami la Roșîia șî la Adunare.

Înt-o duminică dupa șe ieșîm gi la Adunare șî ne punem la masă, să iscă o discuțîie întra mami șî matușa Fira, sora iei, care vinisă șî iè la Roșîia în duminica șeia.

Discuțîia iera gispre cregință șî pocaință șî iera gistul gi aprinsă.

Matușa Fira susțînè că baptișcii îs pocaițî, iară mami zîșe că o gasît cregința șei agivarată, care îi ortodoxîia, cregința noastă romînească strabună.

Moșu Sandru care șî iel cu baba Iuli la tînareață fusăsără ortodocșî, spune atunși o pildă pa care nu o voi uita nișiodată.

Zîsă moșu Sandru, că mai amu-s o cîțîva ani on frace batrîn gin Roșîia, care șî iel trecusă gi la ortodocșî la baptișci, nu-i țîn mince numile, o avut on vis, pa care l-o spus la Adunare șî anume: Să fașè ca fracile ăsta să gasă pa on cîmp încins în meljocu’ caruia iera o scară ‘naltă, ragicată cîta șeri.

La on moment dat vege că să apropie gi scară o gramadă mare gi oamini cu prapori, cruși șî cu popi ‘naincea lor. Unu’ purta on afiș pa care scriè ORTODOCȘÎÎ.

Să ghingeșce omu’ nost că rău o facut că o trecut la baptișci, că ortodocșîî să vor sui la șèri. Să apropie gramada gi oamini gi scară șî trec tățî pa lînga iè.

Dupa on timp vege batrînu’ o gramadă mai mică gi oamini îmbracațî în alb fara prapori, cruși șî icoane numa’ c-on afiș pa care scriè BAPTISCII.

Noa zîsă omu nost, bine că am trecut la baptișci, pîntru că ășcia mărg la șeri.

Ajiung baptișcii la scară șî tățî trec șî iei pa lînga iè.

Mai vege batrînu șî alce gramedzî gi oamini, CATOLIȘI, PENTICOSTALI, SÎMBATARI, care trec tățî pa lînga scară. La urmă gi tăt, spune batrînu că vege vinind o gramadă mică gi oamini, fara niși on afiș, care să bucurau șî cîntau imnuri creșcine.

Cînd ajiung la scară să suie unu’ cîce unu’ pa iè cîta șeri. Moșu Sandru ne explică atunși că nu relijia gin care fași parce ce mîntuiè șî cregința gin suflecile noașce șî milostăniile șî lucrurile bune pa care le fașem fișcecare. Am mai auzît spunîndu-să așă șeva șî îs convins că-i drept.

Tăt cînd ieram prunc povestè Parincile Preot Cavalu, care on timp o slujît la Beserica Ortodoxă gin Roșîia, că la o Sfîntă Cuminicatură, cînd rostè rugașiunea gi cuminicare, o batrînă gi pasta optzăși gi ani, o ‘nșeput cu glas tare să să roaje în limba ebraică. Parincile s-o oprit gin rugașiune șî o ascultat-o pa muierea șeia care să ruga în duh șî agivăr șî rostè clar șî corect cuvincile ebraișe.

Spunè Parincile Preot Cavalu că înt-on sat cu majoritacea oaminilor baptișci șî spirițî, o muiere ortodoxă îi bocezată cu Sfîntu’ Duh în fața Altariului Beserișii Ortodoxă.

DUMNEZO, LA TĂȚÎ SĂ NE DEIE MULTĂ CREGINȚĂ ȘI ÎNȚALEPȘIUNE,

SĂ PAFUJE VRAJBA ȘÎ URA GINTRA NOI OAMINII!

DOAMNE AJIUTÎ-NE LA TĂȚÎ!