P(r)oza zilei: A fost odată ca niciodată

… prin Anul Domnului 2009 când, vă vine să credeți sau nu, dar presa chiar era anunțată în timp real, atunci când avea loc un accident de circulație!

E adevărat și faptul că România era abia de doi ani intrată în Uniunea Europeană și, ca atare, instituțiile de forță ale statului român încercau să se comporte și ele cam ca și cele din Germania, Franța ori Marea Britanie, unde poliția nu are nimic de ascuns presei, când se petrece un ”eveniment rutier” și, prin urmare, mass-media sunt anunțate cu promptitudine, când se întâmplă o nenorocire pe șosele.

Așa stând lucrurile, pe la mijlocul lunii Ianuarie a anului respectiv m-am pomenit exact la miezul nopții cu un SMS (nu exista încă binecuvântatul WhatsApp!), în care eram anunțat că în urmă cu câteva minute un BMW s-a răsturnat pe Drumul Național 79, undeva între Chișineu-Criș și Zerind și că atât conducătorul auto, cât și ceilalți doi pasageri au decedat în urma impactului dintre autoturism și copacul de care s-a izbit. (Și nu ”în care a intrat”, cum mai scriu unii români, seduși probabil de realismul magic sudamerican, sau de poveștile nemuritoare autohtone, gen: ”a intrat cu mașina într-un copac”???).

În fine, buimac de somn și pe o ninsoare exact ca în poveștile copilăriei, am pornit mașina și am plecat imediat spre locul nefericitului accident, însă cu viteză redusă, căci datorită zăpezii așternute, abia mai puteam aproxima unde se termină șoseaua și unde începe fatalul șanț.

Noroc de la Dumnezeu că, imediat după sensul giratoriu de la intersecția cu drumul Curticiului, a ieșit din parcare un autotren, un TIR în ”siajul” căruia am mers până la locul accidentului.

Și unde se aflau deja polițiștii de la Chișineu-Criș și care mi-au explicat că cei trei tineri decedați erau arabi, studenți la o facultate din Oradea și că asupra lor s-au găsit și niște pungi cu o pulbere albă, suspectă.

Imediat după mine la fața locului a sosit și un maior de la Poliția Rutieră Arad și care, vâzând că sunt deja acolo, a făcut un gest semnificativ cu mâna la tâmplă, apropo de faptul că m-am încumetat să vin pe o asemenea ninsoare. (Bineînțeles că nu i-am spus nimic despre norocul meu nesperat cu TIR-ul călăuzitor!).

A doua zi dimineața, la nici o jumătate de oră după ce încărcasem pe site-ul www.aradon.ro articolul, plus pozele, plus filmulețul de la locul tragicului accident, am primit ordin de la conducerea ziarului să dau totul jos, deoarece așa venise poruncă de la Timișoara, de la cele două tinere ce tocmai preluaseră frâiele trustului INFORM MEDIA (din care făcea parte și aradonul) și asupra cărora se făcuseră presiuni din partea studenților arabi de la Timișoara și Oradea.

Jurnalist disciplinat, am exercutat ordinul, numai că, imediat după ce am scos de pe site-ul aradon materialele, le-am și expediat colegului Vasile Obșitoș de la TVR, așa că în următoarea jumătate de oră ceea ce până atunci știuseră doar arădenii, acum afla toată țara!

P(r)ozeur: Vasile de Zărand