De la echilibrul divin și imparțialitatea lui Moș Crăciun. Sau cum face ANAF-ul diferența dintre Selgros, Metro etc. și restul firmelor autohtone

Păi, să mă mai mir că șeful ANAF, Șerban Pop, secondat de fostul meu șef și coleg, Gabriel Cărbunaru, au vrut să ma sancționeze și să mă pedepsească, trimițându-mă în vamă, la numărat de TIR-uri, pentru că am avut „tupeul” să sancționez contravențional, marii „investitori strategici!?” „METRO” și „SELGROS” (care se laudă că sunt mari contributori la bugetul de stat, colectând TVA în numele statului, ca și cum ei l-ar plăti și nu clienții), pentru că nu utilizau și nu utilizează nici acum), ca restul societăților comerciale din România, case de marcat fiscale sau desfac produse en-gros și cu amănuntul din aceeași suprafață? În timp ce restul erau călăriți de Garda Financiară, amendați și suspendați pentru că nu marcau câțiva lei, „METRO” și „SELGROS” beneficiau de regim preferențial. Că, de, traficul de influență este cel mai eficient consultant fiscal în România, nu? Și nu-și permite orice boutiq-ar să-l deranjeze pe șeful ANAF sau Antifraudei, cu astfel de probleme.

Ce, nu se mai știu prioritățile? Acum, după ce i-am înțeles „năravul” D-lui Pop, mă-ntreb, așa, nostalgic și tâmpit: oare de la „METRO” și „SELGROS” n-a „ciupit” nimic? Că, așa naiv, cum sunt, mai că n-aș crede că și Pop a fost la fel de naiv! Și nici senatorul „energie”, Iulian Iancu (cel ce se zbate de câțiva ani, susținut de „Sputnik” și „FSB”, să ajungă ministru, pe filiera Moscova), nu cred că joacă în liga naivilor, ca mine! Sau, greșesc cumva, altruist din fire, cum se screme să pară, tot așa, inspirat de Moș Nicolae, o fi introdus, pe șestache (bineînțeles că nu pe șpagă), când nu era nimeni atent și toată lumea dormea (tipic, nu?) amendamentul la OUG 28/1999 și OG 99/2000, în Parlament, prin care „METRO” și „SELGROS” au fost exceptate de la obligativitatea utilizării casei de marcat fiscale și a separării vânzărilor en-gros și en-detail? Cum să fie ei ca toată lumea și de ce?

Acum, când se apropie Crăciunul și ne gândim la echilibrul divin și imparțialitatea lui Moș Crăciun, nu mi se pare creștinește, ca după ce fac aceleași „servicii”, numai unii să „plătească” și alții doar să „primească”! Adică cum? E identică viața din pușcărie cu cea din Parlament, de se face o astfel de discriminare? Pe de altă parte, nu cred, nici să fiu picurat cu ceară, că doar Pop e corupt. Comportamentul restul șefilor ANAF, cel puțin din punctul meu de vedere și din reacțiile (alergiile) lor la combaterea fraudei fiscale, nu-i califică nicicum în altă categorie, mai neevoluată sau neadaptată. I-am jigni dacă i-am retrograda astfel! Din contra, mai degrabă Pop a fost la categoria juniori. Nici n-a prins senioratul, ce se încadrează undeva, dincolo de zece milioane de euro. Șpaga lui Pop, e, eventual, șpaga de weekend, când omul era în pauză și n-avea ștampila și semnătura la el. Exagerez?

Evaluați lingourile lui Vlădescu, „comisioanele” colectate de Codruț Marta, hotelul lui Diaconu și o să începeți să delirați, ca mine, constatând că Pop e gluma de serviciu, comparativ cu adevărații administratori ai banului public. Nici n-a apucat omul să intre în competiție, adică să se așeze la masă, așa ca Năstase sau Dan Ioan-Popescu și, haț, DNA l-a și umflat. Păi, cum să nu râdă, până la apoplexie Pescariu, Cocoș, Udrea, Florică, Urdăreanu, Ghiță, Dragnea, Oprișan și alții din liga mare, de pățania lui Șerban Pop?

Pavel ROMAN