Mai e ceva de spus? Oricum, Dragnea susține că are origini cumane! De ce s-ar preocupa el pentru România și români? Dragnea, precum mogulii ce au colonizat și administrat India sute de ani, e un tip inteligent, perfid, șiret, care are ca obiectiv în viață doar banul, puterea și tot ceea ce derivă din acestea și vizează, exclusiv, nivelul său de trai. Altceva, de genul: naționalism, patriotism, binele public, dezvoltarea României, prosperitate pentru toți, nu mai contează! Spre deosebire de Tăriceanu (o marionetă imorală, perfectă pentru Dragnea, la care Dragnea a speculat servilismul absolut și lipsa de scrupule pentru a ajunge și se menține la putere), Ponta și alți pretendenți la putere (conduși, ei, de mafie), Dragnea este un tip extrem inteligent, abil și viclean, fără stăpân și fără obligații, care a acumulat o experiență uriașă în exploatarea sistemului în interes personal, perfecționându-și metodele și care știe să manipuleze perfect și să se folosească de oameni pentru a-și atinge scopul, exploatând, în folosul său, dorința de parvenire. Astfel, pentru a-și realiza obiectivele – copiind modelul fanariot și otoman (similare) -, Dragnea s-a înconjurat de slugoi obedienți, dornici de parvenire, selectându-i din rândul celor nu prea inteligenți, fără caracter, dispuși la orice gen de compromis pentru a accede și a se menține în funcții. Indivizi pe care-i manevrează ca pe niște păpuși docile, fără a se compromite direct, de fiecare dată când se ia o decizie discutabilă sau imorală, lăsându-și loc de manevră (schimbare de decizie) chiar dacă pentru asta sacrifică, fără remușcări și fără ezitare, pe cei de care s-a folosit în forțarea deciziei.
Promovând nulități umane și morale, gen Iordache, Nicolicea, Şerban, Manta, Vasilescu născuți slugi, incapabile de a deveni leaderi și a amenința poziția șefului) și asigurându-și colaborarea instrumentelor de propaganda Antena 3, România TV., Dragnea își urmărește și atinge, aproape de fiecare dată, scopurile fără a se compromite personal, deciziile imorale fiind luate, de regulă, de nulitățile selectate și promovate pe criterii imorale, capabile doar să anticipe dorințele și să facă pe plac „stăpânului” care le-a extras din anonimat. Hrănind orgoliile unor mediocrități consacrate, precum un mogul ce deține în portofoliul său toate funcțiile râvnite de oportuniști și pe care le împarte în funcție de gradul de slugărnicie sau serviciul adus, Dragnea și-a asigurat credincioșia, recunoștința și serviciile unor indivizi capabili de orice ca să se mențină în grațiile stăpânului. Și asta în condițiile în care, culmea, slugile sunt conștiente că la orice „eroare de orientare” sunt „aruncate peste bord” ca balasturi nefolositoare.
De aceea, ca și în multe alte cazuri (Ordonanța 13, TVA split, trecerea contribuțiilor de la angajator la angajați) și în cazul achiziției de armament din SUA, Dragnea, se pare, doar a sugerat (lăsat să se înțeleagă) ce dorește sau a acceptat, tacit, inţiativa tembelă a celor ce doresc să-i intre în grații, anticipând ceea ce și-ar dori stăpânul într-o astfel de situație, execuția ordinului fiind genul de anticipare a dorinței. Astfel, genul acesta de decizii tembele, precum amânarea sedinței comisiei ce se ocupă de contractul cu SUA de achiziție de armament, sunt luate de slugi diletante, care, de regulă (și nu-i o mare filozofie) anticipă intențiile șantajiste ale lui Dragnea, ce dorește să evidențieze statutul de unic stăpân în România. Și, precum la poker, riscul poate aduce câștig sau poate ruina (cariere ăn devenire).
Domnind peste o cohortă de oportunuști mediocrii, care au înțeles că slujirea stăpânului este generos răsplătită (cu funcții în Guvern, Parlament și, mai ales, de membrii în consiliile de administrație a marilor companii de stat, care asigură căștiguri bănoase substanțiale, uriașe în comparație cu salariile parlamentare), Dragnea își permite să manipuleze atât Parlamentul cât și Guvernul, din postura perversă de arbitru, intervenind, salvator (pentru a-si menține imaginea de neimplicat în mizerii imorale), ori de câte ori e prins în off-side, respectiv s-a forțat „coarda” și riscă să se rupă. Și, chiar dacă mizeria servea interesul său, o face cinic, sacrificându-și, fără regret, instrumentele utilizate la „întinderea coardei”, lăsând impresia că decizia contestată nu i-ar fi aparținut și nu era adevăratul lui scop, ci a fost o acțiune neispirată a unor subordonați prea zeloși.
Și totul se face în numele așa zisul Program de Guvernare, la care Dragnea face recurs ori de câte ori vreun subordonat nu se orientează, nu ia pulsul și face excel de zel, încercând să materializeze dorințele stăpânului, sau ori de câte ori, în numele programului de guvernare, se forțează adoptarea unor măsuri care, în fapt, îi servesc interesele. În aceste condiții, programul de guvernare nu e decât un paravan și un instrument imoral ce-i asigură lui Dragnea mecanismul prin care-și disciplinează slugile zeloase și neorientate sau pe cei ce se răzvrătesc (precum Grindeanu) și nu mai acceptă postura de manipulați. De asemenea, programul de guvernare este și instrumentul cu care Dragnea manipulează cetățenii ignoranți, cărora li s-a promis o utopie, care ascunde o realitate cruntă: instaurarea autocrației prin exploatarea vanității mediocrității.
În realitate, dacă eliminăm utopia (așa zisul program de guvernare, copiat parcă după „Coran” și „Noul Testament”, reprezentând un vis irealizabil în condiții normale), tot ceea ce face Dragnea este exploatarea, prin intermediul ariviștilor dispuși la compromisuri morale, atribuțiilor Parlamentului și Guvernului în interes privat, respectiv acumularea și securizarea capitalului obținut prin metode ilicite și eliminarea cadrului legal care să-l incrimineze (sau, pentru a păstra aparențele democrației și statului de drept, politizarea și subordonarea mafiei politice a tuturor structurilor statului îndrituite să aplice legea).
În aceste condiții Dragnea utilizează orice instrument posibil, oricât de imoral ar fi. Deci, indiferent de modul cum Dragnea cosmetizează și prezintă activitatea și acțiunile sale, utilizând populismul și demagogia proletară, e mai mult decât evident că nu poate fi și nu se află de partea morală a baricadei și numai ignoranții îl văd ca pe o soluție a ieșirii din impasul fiscal și prăbușirii nivelului de trai.
Foarte bine punctat , subscriu !
Comments are closed.