De când a repromovat UTA , pe paleta celor care sunt implicați în acest microb au apărut trei tabere distincte.
Prima ar fi cea în care găsim pe cei care iubesc echipa arădeană necondiționat, adică aceia care, indiferent de rezultat, indiferent de modul de exprimare a echipei , indiferent ce antrenor o pregătește, indiferent de distanța de deplasare sunt cei de nezdruncinat , sunt cei ” Cu UTA pînă la moarte”.
A doua ” tabără” ar fi cei care sunt grupați în ” așa cum bate vântul”. Adică , la victorii se bat cu pumnul în piept , confirmând cu degetul arătător și repetă agresiv ” Ți-am zis eu…ai văzut?”, iar la înfrângeri , la fel ” Ți-am zis eu?”
A treia categorie ar fi cei care se mai pricep , foști fotbaliști, foști antrenori sau cei mult mai bine informați.
Aceștia își expun părerile, analizele, în mod obiectiv. Nu totdeauna la fix, dar destul de corect.
Pentru această a treia ” tabără” este foarte greu și delicat să lupte cu celelalte două categorii. Sau, mă rog, luptă deseori, degeaba.
Ar mai fi …o micuță grupare , cea ” A….a fost blat”. Și aceștia sunt greu de convins de contrariu.
După partida de ieri de la Craiova, meciul dintre cele 3 ”tabere” și jumătate s-a iscat din nou.
Ba că Balint nu trebuia să plece, ba că Badea n-are ce căuta , ba că arbitrul ne-a păpat de puncte etc.
Puțini realizează că UTA nu are jucători de atac, marcatori. În puține meciuri apărarea a fost criticată, în schimb, criza de marcatori a fost subliniată nu numai de golurile puține înscrise de-a lungul campionatului, dar și de ratările incredibile și repetate din toate meciurile.
UTA este, deocamdată , ceea ce reprezintă clasamentul în acest moment. Chiar dacă inimile noastre, ale componenților celor trei ” tabere”, ar dori, mai mult…nu se poate.
Să ne rugăm pentru liniștea ” Bătrânei Doamne”!
Ioan HAMZA