Multe dintre întâmplările trăite la Flacăra roșie îmi sunt proaspete în minte, de parcă s-ar fi petrecut ieri. Și vesele, dar și neplăcute, chiar triste. Bunăoară, îmi aduc aminte perfect de o zi în care făceam un interviu cu Ovidiu Cornea, directorul Teatrului de Stat. Ne aflam în sala unde se țineau ședințele de redacție. Eram degajați. Nici nu era greu, cu o persoană atât de volubilă, de jovială, cum era Ovidiu Cornea. Ei bine, interviul acela a fost ratat. La un moment dat, intră secretara peste noi și-i spune să meargă repede acasă, că a murit tatăl dumnealui. Mă mir și azi că omul nu a căzut de pe scaun – la o asemenea veste. Probabil, însă, având în vedere surpriza, bruschețea anunțului, nici nu apucase să realizeze că și-a pierdut tatăl. Oricum, greu moment și de neuitat.
Dacă viața era agreabilă în redacție, din când în când era și tensionată. Atunci când făceam, pe rând, pe „politicul”, în tipografie. Am mai spus, se desființase cenzura, oficial, dar am preluat noi rolul cenzorului. În fiecare seară, unul dintre noi era în tipografie și citea ziarul, în paralel cu corectorii. Să nu apară ceva „interpretabil”. Era o teroare acest rol. Întâmplarea făcuse să fiu de serviciu cu o seară înainte de o vizită a lui Ceaușescu, la Arad. Am dat BT (bun de tipar), m-am dus acasă, dar nu am putut adormi decât spre dimineață. Dacă am scăpat ceva!? A doua zi, l-am recitit din nou, cu neliniște, de cum am ajuns în redacție. Nu s-a întâmplat nimic, semn că ziarul a fost fără greșeli și fără aspecte „interpretabile”. Însă, erorile erau omenești, se mai scăpau greșeli, mai cu seamă, oricât pare de curios, în titluri (de aceea, îmi făcusem obiceiul să citesc titlurile pe silabe). Literele mari din titluri îți jucau feste mai repede decât cele mărunte din text. Rămâne memorabilă neatenția lui Costică Simion, care a lăsat un titlu de genul „Schimb de masaje între tovarășul Nicolae Ceaușescu și premierul Turciei”. Nici nu vă imaginați ce scandal a ieșit. Securiștii au tăbărât în redacție, note explicative, audieri, la Partid agitație mare! Tovarășa Salvina Marchiș l-a sunat pe primul secretar, Pavel Aron, care se afla la Serele din Grădiște, să-l informeze etc. S-a sunat și la Secția de propagandă a CC al PCR… Cred și azi că norocul lui Simion a fost faptul că Ceaușescu era în vizită în Portugalia și că s-a găsit cineva care să zică „lăsați-o așa, rezolvați-o pe plan local”. După un stres inimaginabil, Constantin Simion a scăpat cu o sancțiune, fără să fie dat afară de la ziar, ca uneltitor împotriva regimului.
Tristan MIHUȚA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here