Nu știu de ce am impresia că schimbările în materie de control fiscal (noi reguli, menite, doar teoretic, să îmbunătățească colectarea veniturilor fiscale) sunt, parcă tot mai pe față, dictate de crima organizată, nu de interesele societății! Și cum simțurile (supra sensibilizate de lunga și complexa experiență acumulată) rar mă trădează, sunt convins că efectul acestor decizii (ce, în opinia mea, favorizează, exclusiv, crima organizată, creșterea gradului de colectare fiind o marotă) se vor contabiliza în procentul (bineînțeles mai mic), al colectării veniturilor fiscale, raportate la PIB, la sfârșitul fiecărei luni și an. Nu că ar fi o premieră, în condițiile în care, din 2013 (atunci când sub aceeași lozincă și marotă demagogică, a creșterii gradului încasărilor, a fost desființată Garda Financiară, singurul organ de control operativ și inopinat care exista, cu adevărat în România și care deranja, vădit, crima organizată) și până în prezent, procentul veniturilor fiscale colectate au scăzut cu 5% din PIB.
Dincolo de demagogie și veșnica marotă a îmbunătățirii colectării veniturilor fiscale (cu care ne prostește clasa politică de treizeci și doi de ani, preluată și servită ca o veșnică „ciorbă reîncălzită”) acesta este, de fapt, efectul real al „reformelor” ANAF, respectiv al substituirii controlului fizic, real, cu cel „digital”, adică virtual: scăderea veniturilor fiscale raportate la PIB. Nu că n-ar fi posibilă și oportună o „digitalizare” a ANAF și a activității de inspecție fiscală. Din contra! Ar fi, dacă „programele” și „softurile”, respectiv Codul fiscal și Codul de procedură fiscală n-ar fi „opera” firmelor lui Sebastian Ghiță, Tiberiu Urdăreanu sau a „PricewaterhouseCoopers” și a altor firme „grele”, de „consultanță” care, de regulă, servesc interesele celor ce devalizează bugetul public, nu al statului român.
Nu vi se pare curios faptul că deși, conform „EUROSTAT”, gradul de colectare al TVA și impozitului pe profit/venit, raportate la PIB, a scăzut (suntem pe ultimul loc în UE, la colectarea veniturilor bugetare), conform rapoartelor ANAF, în urma „digitalizării” activității de control și a implementării „riscului fiscal”, evaziunea fiscală a scăzut? Cine minte, totuși? „EUROSTAT” sau politicienii români care decid astfel de măsuri? Deci, cum e incontestabil că veniturile fiscale, raportate la PIB, au scăzut, iar „EUROSTAT” spune adevărul, ori „digitalizarea” și metoda „riscului fiscal” sunt virusate total de crima organizată (adică sunt, premeditat, prost și ineficient concepute), ori nu sunt decât niște instrumente perverse, prin care evaziunea fiscală este protejată instituțional, pe perioada mandatului politic al celor păpușați de crima organizată. Altfel nu văd logica „încazarmării” aproape totală a organelor de inspecție fiscală (în special a celor de control operativ și inopinat, precum Direcția Generală Antifraudă Fiscală) și ținerea lor departe de „teatrul de operațiuni” controlat de crima organizată, sub pretextul că prin „digitalizare” și efectele „analizei de risc” bazată pe „digitalizare”, nu se mai impune controlul fizic, real, ci doar virtual. Într-o țară „setată”, genetic, pe furt, înșelăciune și evaziune fiscală, opțiunea controlului virtual, fără a crea mecanismul adecvat implementării acestuia (în special un Cod fiscal neinterpretabil, clar și precis și un sistem de monitorizare totală a activității economice), e ultima soluție care ar trebui aplicată, pentru că este sinucidere economică sigură. E ca si cum ai lăsa o turmă de oi nepăzită de câini, pentru că ai montat camere de supraveghere și ai informat lupii că ai pus camere, iar lupilor le pasă! Deși pare un pronostic sumbru, cu astfel de decizii diletante, care favorizează, exclusiv, crima organizată, ne îndreptăm vertiginos spre colaps fiscal. Privită din punctul de vedere al celor ce speculează oportunitățile, sigur ca înțeleg logica celor care guvernează. Păpușați de crima organizată, se bazează pe faptul că pentru execuția bugetară există încă varianta împrumutului extern pentru a echilibra balanța de plăți, iar necolectarea veniturilor nu e încă o catastrofă. Dar dacă se schimbă paradigma? Înțeleg, de asemenea, că până când fondurile europene nu vor fi accesate, în totalitate, de clientela politică, fiscul nu trebuie să pună întrebări sau să deranjeze activitatea de deturnare a fondurilor. OK! E logic! Dar, chiar așa, ca în junglă, domnilor, ce se întâmplă după voi, nu mai contează? Fără nici un pic de demnitate, de onoare, distrugeți tot ce reprezintă stat și puneți totul la cheremul crimei organizate, ca și cum ați fi vechilii fanarioților instalați de „Înalta Poartă”? Păi, măi troglodiților, fără reguli (pe care le distrugeți), credeți că veți putea păstra ce-ați „acumulat”? Mai reflectați! După voi, s-ar putea să vină unii și mai flămânzi și mai perfizi. Și cum ați stricat regulile…
Pavel ROMAN