Pe cât urăsc iarna, pe atât de mult iubesc primăvara. E anotimpul reîntoarcerii la viață, seva urcă în pomi și arbori, sângele zvâcnește în oameni și în animale. Lucian Blaga se mira cu încântare de forța miraculoasă a mugurașului care răzbate prin scoarța pomului. E dumnezeiască, într-adevăr, această lucrare. Dar ce nu este dumnezeiesc primăvara?!
La mine, întâlnirea cu primăvara se petrece într-o zi – întotdeauna, încadrată în spațiu și în timp. Bunăoară. Era în 25 martie 1982. Veneam de la Combinatul chimic, unde mă documentasem despre noua fabrică de uree. Am coborât din tramvai la Polivalentă. Și în dreptul Uzinei electrice m-am întâlnit cu primăvara acelui an. Soarele încingea decent aerul și hainele deveniseră povară. Pomii de la casele oamenilor stăteau să dea în floare și, peste toate, două rândunici tăiau aerul cu viteza unei săgeți pornite dintr-un arc bine întins. Brusc, am tras adânc aer în piept și am simțit că viața are sens și chemare.
Sau. Era 26 februarie. Plecam în armată. Pentru șase luni, dar tot armată se chema. Căram singur, pe la ora 8 dimineața, o valiză grea. Era o dimineață moale și stropi de ploaie călduță parcă se temeau să se desprindă de nori. Tot brusc, mă trezesc plângându-mi soarta: e aici primăvara, lumea se bucură, doar eu mă duc la oaste și mi se fură o primăvară și o vară din viață.
Și aș putea memora multe alte impacturi emoționale, la întâlnirea cu primăvara. Minunata primăvară! Dar, nu știu cum se făcea, cum se întâmpla, în fiecare an venea însă o zi a dezamăgirii sau, mai curând, a regretului. Primăvara trecuse pe lângă mine pe furiș, iute, nelăsându-mi destul timp să mă împlinesc în bucuria că am trăit-o din plin. Vorba țiganului, la moartea lui ta-su: „Ieri stătea pe prispa cășii/ Azi s-a dus în p…a ma-si”… (nu spun mai departe, că …). Și totuși, iubesc primăvara enorm! De ce? Pentru că îmi dă senzația tonică de renaștere, de nou început. Așa că zic fii binevenită, din nou, primăvară! Te aștept, te așteptam mereu, mireasă tânără, frumoasă și atât de generoasă cu speranțele fiecăruia.
Tristan MIHUȚA
