Pensiile speciale, „ciocoism” de tip fanariot!

Pensiile speciale sunt expresia feudalismului fanariot, medieval, inoculat în sutele de ani de supușenie, în care poporul român a supraviețuit cultivând, până la stupid, principiul „capul plecat sabia nu-l taie”. Dacă occidentul, încă din secolul XIX (1789) sub deviza „libertate, egalitate, fraternitate”, răsculându-se și plătind cu sânge sau sacrificiul suprem, a înlăturat privilegiile feudale, aristocratice și religioase – adică a desființat feudalismul, respectiv taxele, instanțele și privilegiile feudale, principiile vechi privind tradițiile și ierarhiile – , noi, românii, după 1989, am reinstaurat, pas cu pas, privilegiile feudale, aristocratice și religioase, care au ajuns la apogeu, aducând România în pragul falimentului economic. Profitând de mentalitatea deformată a românului asuprit, campion al lașității pentru a supraviețui în cea mai cruntă sărăcie posibilă, setat în sute de ani să-și atrofieze demnitatea și să-și piardă orice drept fără să se revolte, ajungând la statutul (ideal pentru fanarioți) de râmă, noii „ciocoi”, care au monopolizat puterea după 1990, au realizat ceea ce, în orice logică, era imposibil într-o societate normală: că e posibilă refeudalizarea României, prin reinventarea și reintroducerea privilegiilor feudale, ori aristocratice, medievale, conectând la bugetul public, creat din taxele contribuției tuturor, caste protejate, precum polițiștii, parlamentarii, inspectorii Curții de conturi, magistrații, lucrătorii din serviciile speciale (SRI, SIE) și primarii. Nu pe merit, ci pentru că așa au înțeles politicienii că funcționează statul. În aceste condiții, pentru români, conceptele de bază ale democrației, care reprezintă fundamentul, respectiv libertate, egalitate, fraternitate, sunt doar niște slogane eșuate în derizoriu, anihilate de o realitate sinistră, în care domină ipocrizia ce substituie orice tentativă de evadare din sistemul feudal reinstaurat de clasa politică. Astfel, timp de treizeci și doi de ani, în loc să fie eliminată discriminarea socială de tip feudal între cetățeni, (moștenită și de la comuniști), aceasta s-a accentuat. Nu sunt răsplătiți cei ce muncesc și produc, ci cei ce apară un sistem anacronic. Efectul? Azi, după treizeci și doi de ani de „tranziție” prin „bălăriile” și „molozul” post comunist, în loc ca împărțirea societății să nu mai fie de tipul șmecheri profitori oportuniști și restul – în care doar comuniștii și camarila lor beneficiau de drepturi reale -, societatea s-a divizat și mai puternic, între clasa politică, în tandem cu clientela politică și restul populației. În loc ca principiul de bază al democrației, egalitatea – inserat și în Constituție -, adică accesul fiecărui cetățean la fondurile și averea publică, să funcționeze, în realitate se întâmplă exact contrariul. Prin legi de tip feudal, emise de un Parlament și un Guvern fanariote, corupte și șantajabile, societatea a fost împărțită între privilegiați și neprivilegiați. Între cetățeni cu drepturi formale și o camarilă, protejata de puterea politică, beneficiind de superdrepturi, pe criterii absolut arbitrare în ce privește aportul la realizarea PIB și a bunăstării. Astfel, în ce privește pensiile, contrar principiului egalității în drepturi, promovat de Constituție, majorității populației i se aplică, prin lege, principiul contributivitatii, în funcție de perioada de cotizare, impunându-i-se dreptul de a beneficia de un procent de maximum 45% din salariul avut în întreaga perioada de activitate. În schimb, pe criterii absolut arbitrare, privilegiații puterii politice, prin încălcarea flagrantă a Constituției și principiului egalității, beneficiază, tot prin lege, de excepții de la regulă, procentul calculului pensiei fiind de 100% și chiar de peste 100% din salariul avut, cu drept de a-și alege șase luni sau ultima lună din perioada de activitate. O formula de calcul care eclipsează până și sistemul de calcul a rentelor feudale. Cât este de dreaptă și morală o astfel de lege?
În plus, pentru că a asigura genul acesta de „rente” din bani publici, la o vârstă la care nu prea te mai poți bucura de viață (peste șaizeci și cinci de ani de muncă, în marea majoritate a cazurilor, organismul devine o „epava”), beneficiarii pensiilor speciale au mai fost „cadorisiți” cu un privilegiu: dreptul de a se pensiona după douăzeci și cinci de ani de activitate, adică „în floarea vârstei”, ca să se poată bucura de viață și să aibă și partea materială asigurată, nu? Și ca „tacâmul să fie complet” la „festinul” de tip feudal-fanariot, pensionarilor speciali, după ce li s-a asigurat o rentă substanțială (între două și șase salarii medii pe economie), li s-a asigurat și un bonus: posibilitatea de a ocupa, în continuare, o funcție bine plătită, în administrația publică, în care să se simtă ca în vacanță pe banii contribuabililor. Așa, ca privilegiul de tip feudal, să fie maximizat!
Cum s-a ajuns la reinstaurarea acestor privilegii de tip feudal?
Totul a început cu recuperarea, de către Ion Iliescu, a aparatului represiv, privilegiat, al comunismului, format din milițieni, securiști, magistrați. Astfel, în loc să fie „trecută în rezervă” și desființată, „armata” comunista care a umilit, torturat și ținut populația României „în genunchi”, a fost reformată și reintrodusă în serviciul public, cu aceleași drepturi inchiziționale, la dispoziția clasei politice. Iar primul instrument redobândit (care a fost cea mai mare eroare de strategie post decembrie 1989) a fost reintroducerea (nelegală și imorală, bineînțeles) avizului de moralitate (inventat de comuniști pentru întocmirea „dosarului de cadre” ), pe care Iliescu și camarila lui îl solicitau SRI, pentru orice accedere în Parlament, Guvern sau funcții în instituții publice. Ce-a fost, de fapt, asta? A fost reinventarea instrumentului perfid, comunist, la care a apelat Iliescu, care a redeschis balul dominațiilor instituțiilor de represiune comuniste și, mai ales, a obținerii privilegiilor de tip feudal. Când ai un astfel de instrument de selecție și șantaj, în „portofoliu”, doar nu ești prost să nu profiți, nu? Exact asta a făcut SRI, promovând, ani la rând, în Parlament și Guvern, indivizi cu „schelete în dulap”, șantajabili, cărora le-au furnizat, spre susținere și votare, proiecte de legi, prin care și-au asigurat privilegiile aberante pe care le au azi. Dacă li s-a oferit posibilitatea, cum să fi refuzat? Așa a făcut și Poliția, prin păstrarea cercetării penale în domeniul evaziunii fiscale, prin care au șantajat infractorii fiscali și i-au metamorfozat în sponsori politici, ori deputați și senatori, care le-au slujit interesele. De asta s-au opus polițiștii și cei din SRI ca evaziunea fiscală să treacă, acolo unde îi era locul, la ANAF (Garda Financiară ori Antifraudă) și să nu existe un statut al comisarului de gardă sau al inspectorului fiscal. Ar fi pierdut instrumentul coercitiv prin care pot manipula politicienii și, implicit, prin care au obținut și obțin privilegiile de tip feudal. Iar când gradul de risc a crescut, cei cu „schelete în dulap” și pedigree infracțional, au oferit, drept mită contra protecție penală, același tip de privilegii și Justiției, Curții de conturi, pe care le-au invitat să-și securizeze privilegii, prin propuneri legislative. Astfel, toate instituțiile de forță și represiune ale statului, respectiv SRI, Ministerul de Interne, Ministerul Public, Ministerul de Justiție, Curtea de Conturi, SIE, profitând de situația creată (frica politicienilor de „scheletele din dulap”), au substituit Parlamentul și Guvernul și și-au elaborat legi prin care și-au asigurat privilegii discreționare, de tip fanariot medieval, fără să le pese de restul populației României, redusă la statutul de „plătitor de taxe”. Cu „schelete în dulap” și șantajabili, parlamentarii și guvernanții au fost obligați să voteze ceea ce li s-a pus „sub nas”, neavând curajul să se opună. Așa am ajuns să avem cel mai absurd și inechitabil sistem de pensii din UE. Prinși cu „ocaua mică”, de către cei din USR (care au înțeles situația mizerabilă în care se află România) și CE, adică cu „schelete în dulap”, parlamentarii și guvernanții români, nici în cel de-al doisprezecelea ceas, chiar cu sabia lui Damocles deasupra capului (pierderea a miliarde de euro), se fac că nu înțeleg că egalitatea este un atribut al democrației, constituțional și că, în democrație nu există discriminare. Preferă să piardă miliarde de euro, dar să mențină privilegiile medievale, de tip fanariot, ale unor caste care și-au câștigat privilegiile prin șantaj ori non-combat în cazul politicienilor infractori. Întrebarea e: până unde vor merge cu aceasta mentalitate retrogradă, de tip medieval? Chiar nu înțeleg că încăpățânarea în a păstra, cu orice preț și indiferent de consecințe, poate atrage, nu numai refuzul admiterii în Schengen, ci și „ejectul” din UE? Înțeleg că un Ciolacu, susținând, în continuare, oportunitatea acordării discriminatorii a pensiilor speciale, își arată „recunoștința” pentru închiderea dosarului în care era acuzat pentru obținerea titlului fals de „revoluționar” și utilizează, complet fals, retorica depopulării instituțiilor (cine părăsește instituția cînd salariul mediu este cu cel puțin 30% mai mare decît în privat, iar munca e departe de ce e în privat?). Înțeleg că există încă mulți parlamentari și membrii ai guvernului, cu „schelete în dulap”, pe care SRI, Poliția și Justiția îi butoneaza și manipulează, după bunul plac. S-a văzut clar când a fost eliminat USR din Guvern și din coaliția aflată la putere, că egalitarismul și echitatea deranjează. Dar, acum sunt interesele naționale în joc. Ce facem? Sacrificăm România pentru a menține niște privilegii medievale, de tip fanariot, obținute neconstituțional, prin șantaj? Da, pentru că suntem un popor laș, dresat să nu ne revoltăm, astfel de măsuri discriminatorii nu produc reacție pe măsură, în societatea românească. Nici n-ar putea, la modul cum este mituită mass-media de către clasa politică. Dar, sunt convins, CE nu poate fi păcălit cu „jocul de glezne”, a la naționala de fotbal a României, prestat de Ciolacu și compania, că sistemul și mecanismul actual de acordare a pensiilor speciale e echitabil, sustenabil și respectă principiul constituțional și democratic al egalitarismului. Nu e decât o cacealma stupidă, marca Ciolacu&Co ce va atrage sancțiuni drastice, pe care le va suporta cetățeanul român. De ce? Pentru că n-are curajul pe care l-au avut francezii la 1879, când au înlăturat privilegiile feudale medievale și pe toți cei ce le susțineau. Suntem, încă, la treizeci și doi de ani de la revolta împotriva comunismului, la o răscruce fundamentală în ceea ce privește viitorul nostru și al copiilor noștri, care depinde, în primul rând, de noi. Suntem în situația, ori ei, ori noi, dacă nu vrem să redevenim iobagi medievali, fără niciun drept, obligați, prin lege, să plătim taxe tot mai mari, prin care asigurăm privilegiile unor caste de trântori, al căror contribuție la democratizarea României e aproape de zero.