Așa spune un vechi proverb românesc întru totul adevărat și pentru mine neîndoielnic.
Atunci însă când te lauzi cu lucruri, proiecte și activități ale ale altuia, situația devine penibilă, se asemănă cu plagiatura lucrărilor literare, artistice sau științifice, iar eu în mod general nu pot accepta, sau tolera penibilul, neadevărul, iar în mod special atunci când conjunctural în această situație este implicat și un nume de persană sau localitate, drag și important pentru mine.
Vezi tot mai frecvent, mai ales pe rețelele de socializare, dar nu numai, cum unii semeni de-ai noștri care vor să fie aceia ce nu vor putea fi vreodată, cum fac tot felul de scenarii pentru a fi percepuți altfel de către oameni.
Se bagă de multe ori fortuit, fără nici un merit sau aport, în activități culturale, sportive, ale unor primării, școli sau biserici și nu fac altceva nimic, în afara faptului de a scrie despre respectivele activități, ca și cum și ei ar fi parteneri sau colaboratori cu respectivele instituții organizatorice, care în general din mărinimie sau bun simț acceptă această situație.
Situația devine gravă și alarmantă însă, atunci când prin ceea ce scriu acești „pricepuți la toate” dezinformează cu nonșalanță, fie că nu se pricep, fie din rea voință și multă falsă încredere de sine.
Ce este interesant, este faptul că acești oameni, au și oarecare admiratori, chiar susținători care, sărmanii, mulți dintre ei nu cunosc taina adevărului, desmeticindu-se în timp.
Dintr-un anume respect și din dorința de a nu crea disensiuni provocatoare de polemici, m-am abținut să dau nume sau informații mai precise.
Dar, dacă în urma „baterii șeii, iapa nu va pricepe”, cu siguranță voi reveni cu amănunte justificative, dar mai ales lămuritoare, ale situațiilor.
SĂ AUZIM, NUMAI DE BINE!
Petru-Marius BRAȘAI, pruncu’ lu’ Pătru lu’ Bubi, gi la Coșioba.
