Care dintre voi e sfânt? Ridicați mâna – e un fel de-a zice -, spuneți aici, în comentariu: EU! „Homo sum, humani nihil a me alienum puto”, spunea Terentius, Adică, om sunt şi nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin. Toți avem vicii, slăbiciuni, tentații amoroase ori de altă natură. Nu cred în sfinți. Da, ascundem slăbiciunile, viciile etc., atât cât putem. Ne punem masca și ieșim pe scenă pentru un rol pozitiv: deștepți ca nimeni alții, onești până la Dumnezeu, fideli relației conjugale și toate calitățile ce țin de un erou. De un ins aparte, scârbit de alții și foarte mulțumit de sine.
Ei bine, niciodată nu am purtat masca fățărniciei. Nu m-am dat SFÂNT, ci om, păcătos, dar om. Am iubit femeia frumoasă.  Învață de la cei mai luminați și luminează-i pe cei mai întunecați…  Dacă am avut chef să beau ceva, nu m-am ascuns. Am fost onest cu cei din jur, nu m-am dat ca fiind altul. Tot ce am făcut „am făcut ca lumea”, cum se zice – și faptele bune, și prostiile. Mi le-am asumat. Vorbele din cântecul acela al lui Gheorghe Dinică: am mai făcut câte-o beție, am mai iubit niște femei, dar cu meseria niciodată n-am glumit. Am onorat-o. Nimeni nu poate să spună că m-a cumpărat, într-un fel sau altul. Nimeni nu poate să spună că nu am fost JURNALIST. Când ceream colegilor ceva, ei știau că eu însumi am dovedit că pot să fac asta. O calitate a mea este aceea că sunt sentimental, adică OM. A avut cineva o problemă, i-am fost alături, am ajutat, dacă am putut. Uneori, am luat „plasă” sau chiar o „palmă” de la cel pe care l-am ajutat. Nu contează. Pentru mine a contat fapta mea.
De aceea zic, fraților, prieteni de aici, fiți voi înșivă! Nu căutați să fiți ceea ce nu sunteți. Căci nimeni nu e sfânt, fiecare e doar om.
Tristan MIHUȚA