Conform statisticilor IPJ și Parchetelor, în Timiș a fost eradicată evaziunea fiscală!

Analizându-mi activitatea din ultimii opt ani, am constatat că am muncit degeaba, am fost plătit nemeritat și că a venit timpul să fac pe placul celor care au făcut o profesie din sustragerea banilor publici, adică să mă retrag(!?). De ce? Pentru că nu mă mai regăsesc în actualul sistem de combatere a fraudei fiscale. Sunt, se pare, prea romantic, de modă veche, conservator și n-am profilul upgradabil, pentru că nu îndeplinesc „cerințele”, adică nu sunt maleabil, pragmatic, deci n-am profilul adecvat. Cum am ajuns la această concluzie? Păi, când toate sesizările (și n-au fost puține) întocmite în baza verificărilor fiscale efectuate, transmise organelor de cercetare penală (Poliție și Parchete), cu prejudicii constatate de zeci de milioane de lei, s-au soluționat cu clasare, NUP sau SUP, trag concluzia că ori eu sunt un incompetent (deși nu prea cred), depășit profesional, ori incompetența și corupția sufocă sistemul de justiție. Pentru că o astfel de statistică „negativă” n-am înregistrat niciodată în cei douăzeci și șapte de ani de activitate în domeniul combaterii fraudei fiscale. Din zeci de plângeri, nici o trimitere în judecată? Apropo! Știți ce mă intrigă, cel mai mult, în domeniul combaterii fraudei fiscale? Că totul s-a transformat în demagogie, iar NUP, SUP sau clasările date, în ultima vreme (ultimii cinci ani) în cauze în care nu există nici cea mai mică îndoială că sumele datorate nu au ajuns la bugetul de stat (mai ales în cazul TVA, în care populația plătește taxa, iar șmecherii și-o însușesc), sunt dovada. Dovada unui paradox care va aduce economia României în colaps total. Cum explicați faptul că în referatele cu propunere de clasare, de neîncepere a urmăririi penale ori scoatere de sub urmărire penală, ofițerii de la Serviciul de investigare a criminalității economice din Poliție și procurorii reușesc (în 99% din cazuri, în ultima vreme) să „demonstreze” că „s-a furat legal” contribuția la buget (în special TVA)? Păi, măi dragi polițiști și procurori: cum naiba să furi TVA și să fie legal furtul? Nu e un paradox? Ori în mintea voastră e un „scurt circuit” profesional (care trebuie corectat prin reeducare școlară și cursuri de reciclare profesională), ori „sfânta” șpagă e deja aproape pe față și nu vă mai pasă de banii de la buget. Că altă explicație nu există.

Cum să susții – cum a făcut recent o polițistă de la Serviciul de investigare a criminalității economice din IPJ Timiș – că lipsa totală a documentelor justificative, într-un caz de prestări servicii – în care nu există nici o dovadă certă a efectuării acestora – poate fi substituită cu mărturia unui angajat care își amintește că „parcă s-au efectuat aceste servicii” (deși nu erau nici oportune nici în folosul activității ori a operațiunilor taxabile), dar nu s-au întocmit documente. Cum poate un needucat, fără, experiență sau vreo calificare în vreun domeniu, să presteze servicii de înaltă calificare și competență, contra unor sume astronomice și polițistul să certifice o astfel de absurditate ca fiind reală și legală? Păi, măi funcționari ai statului (nemulțumiți de salarii și pensii, mereu revoltați că nu sunteți plătiți la nivelul valorii). În această logică absurdă, în curând, nimeni nu va mai plăti nici o taxă la bugetul public. Dacă pe cei ce se sustrag plății obligațiilor bugetare, voi îi absolviți de orice vină, acceptând paranormalul ca justificare (stupidă, bineînțeles) care-i exonerează de răspundere (mărturii verbale, futuriste și servicii imaginare), în condițiile în care banii n-au ajuns la buget (adică au fost sustrași prin operațiuni fictive), de unde naiba vreți salarii și pensii speciale? Din impozitele și taxele pe locuințe? Că acestea au mai rămas nefurate, direct, domnilor! Cum să se reducă evaziunea fiscală cu astfel de măsuri? Știți ce-aș face eu, cu toți cei care lucrează la Serviciile de investigare a criminalității economice din Poliție, inspecție fiscală în ANAF, executare silită, procurori ori alte instituții de control? I-aș plăti în funcție de sumele constatate, de numărul trimiterilor în judecată, ori în funcție de sumele recuperate la bugetul de stat de la cei ce s-au sustras, după caz. Aș stabili salariile, la toți cei implicați în acest fenomen, în funcție de cât s-a redus procentul evaziunii fiscale și cât s-a recuperat la buget, din ce s-a furat. Pentru că nu e nici logic, nici moral și nici normal, ca într-o țară în care evaziunea fiscală este de peste 20% din PIB (conform raportului Consiliului Fiscal) ori 10% din PIB (conform evaluării „specialistului” Marcel Ciolacu), iar la TVA să se fure peste 34 % din colectat (conform raportărilor Eurostat), adică, în medie, peste 23 miliarde euro anual, să ții cu hoții (susținând că au furat legal), dar să ai pretenții la salarii mari și pensii speciale. Pentru ce, domnilor? Pentru protecția asigurată evazioniștilor? Nu e aiurea? Adică, în loc să colecteze și recupereze banii de la hoți (plătind o armată uriașă pentru aceasta, formată din inspectori, polițiști, procurori, judecători) statul este forțat să se împrumute ca să întrețină această armată de inspectori, polițiști, procurori și judecători, incompetenți ori corupți, incapabili să recupereze miliardele de euro de la cei care le-au furat, chiar și când furturile au fost depistate. Nu e stupid? Așa aș proceda: să fie plătiți, cei ce se ocupă de fenomen, în funcție de cât se recuperează de la hoți. Nu ești capabil să recuperezi banii furați, adică să probezi o operațiune fictivă prin care s-a diminuat obligația fiscală, când se constată că banii n-au ajuns la bugetul de stat (deci nu e nici un dubiu al furtului, mai ales în cazul TVA), nu ești plătit și pleci în privat sau unde vrei, dar nu mai ai ce căuta la stat. Cum să constați că hoții sunt cinstiți și să mai fii și recompensat pentru asta? Pe de altă parte, să nu vă mire, domnilor din Poliție și Parchete, dacă ANAF nu va mai face plângeri penale pentru înregistrarea în contabilitate de operațiuni fictive pentru diminuarea obligațiilor fiscale. Păi, în condițiile în care voi susțineți că e legal să înregistrezi în contabilitate operațiuni fictive (mai ales în cazul TVA), prin care să sustragi TVA colectată, făcând aproape o practică generalizată din „albirea” infractorilor, pe „modelul” vostru (pe care-l vom implementa ca procedură, pentru că a devenit o practică curentă), de ce să mai sesizeze ANAF organele de cercetare penală? Ca să se aleagă cu plângeri penale pentru abuz în serviciu sau cu amenințări de la parlamentari, gen Simonis, că vor răspunde patrimonial pentru că au „deranjat” evazioniștii? Dacă tot ați introdus precedentul pe care l-ați generalizat, de ce să nu respectăm regula? Așa luptăm și împotriva corupției, nu? Dacă ANAF nu constată fapte penale, nici tentație nu mai există în Poliție și Parchet pentru a proteja evaziunea. Adică după ce noi, ANAF, ne „luptăm” cu hoții, în prima linie (unde este adevăratul pericol sau adevăratul risc, nu cel inventat, după ce „hoțul” a fost demascat, pe care-l exploatați), voi, în loc să ne sprijiniți, ne umiliți, anulând toate constatările și metamorfozând hoții în cinstiți? Așa înțelegeți să sprijiniți combaterea fraudei fiscale? Fraternizând cu hoții? Și, ca supliment, le mai și susțineți și tupeul de a se îndrepta împotriva noastră, în civil, după ce au furat (legal), cerând despăgubiri? Chiar așa am ajuns? Să ne determinați să nu mai facem plângeri penale, pentru evaziune fiscală, pentru că sunt inutile, adică cu verdict anticipat, respectiv clasare, NUP sau SUP? Păi nu asta își dorește crima organizată? Să blocheze activitatea ANAF împotriva evaziunii fiscale? Și dacă n-o pot face prin lege, o fac prin intermediul vostru? Că acesta este semnalul ce ni-l transmiteți prin clasari, NUP sau SUP: să nu mai facem plângeri pentru că le facem inutil. N-am dreptate și vorbesc aiurea? Dacă nu e așa, îmi spuneți, vă rog, domnilor polițiști de la Serviciul de investigare a criminalității economice Timiș, când ați întocmit ultimul referat cu propunere de trimitere în judecată, pentru evaziune fiscală, în urma sesizărilor ANAF? Că e de pus în ramă, dacă aveți un asemenea caz! Și, pentru statistică, îmi spuneți, vă rog, cât la %, din plângerile ANAF s-au soluționat cu trimitere în judecată, în ultimii cinci ani, la propunerea Serviciului de investigare a criminalității economice? Făcând abstracție de mine (în ultimii opt ani nu am nici o soluție de trimitere în judecată, chiar în cazuri în care Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat constatările) care, poate, sunt mai „analitic” în abordarea fenomenului, chiar tot ANAF-ul este tâmpit, incompetent și nu știe ce face? Pentru că din statistică, adică din clasările, NUP și SUP, ale Poliției și Parchetului Timiș, raportat la numărul sesizărilor penale, cam asta rezultă: ANAF (în materie de constatarea evaziunii fiscale) e o adunătură de incompetenți, iar în România nu mai există fraudă fiscală și toți agenții economici sunt corecți. Chiar așa o fi? Din păcate, din statisticile IPJ Timiș și ale Parchetelor din cadrul Curții de Apel Timișoara, chiar dacă pare neverosimil, cam asta rezultă.