Poate ați observat, poate nu, dar de o vreme nu am mai zăbovit asupra „stării națiunii”. Din fire sunt optimist, incurabil, cel puțin am crezut multă vreme. Dar, se pare, mi-am epuizat doza, rezerva.
Îmi amintesc cât de optimist și de entuziasmat eram după 1989. Așteptam o descătușare a energiilor acestui popor, credem într-un entuziasm creator în toate planurile. Pe ce te bazai, monșer? – ați putea să mă întrebați. Aveam dovada potențialului creativ al acestei nații care a explodat efectiv, la nivel de masă, între cele două războaie mondiale. Economia a înflorit. De cultură, ce să mai vorbim. Literatura, filosofia, artele plastice etc. au evoluat, în numai 20-25 de ani, cât în în sute de secole. Am dat lumii un Eugen Ionesco, inițiator de curent în teatrul european. L-am dat pe Mircea Eliade. Pe Emil Cioran, George Enescu, Constantin Brâncuși un alt inițiator de curent în sculptură, pe Nicolae Paulescu, apoi pe Coandă și George Palade … Dar câte valori nu am avut în cultura națională. Într-un cuvânt, ni s-a demonstrat că avem un generos fond genetic pentru a clădi.
Descătușați, liberi, deștepți! Credeam că putem deveni o a doua Japonie – pe atunci, etalonul meu de spiritualitate general și exemplar creatoare. Naivul de mine! Am ignorat un fapt esențial: educația! Noi nu aveam și nu avem sentimentul fundamental al datoriei și al onoarei, cultivat vreme de secole la japonezi – vezi exemplele kamikaze sau, și mai înainte, al samurailor care își cereau permisiunea să recurgă la seppuku, din onoare. Noi nu avem nici tenacitatea, „încăpățânarea” neamțului: Germania a fost ruine, după război, dar astăzi e prima putere în Europa. Secretul? A pierdut milioane de bărbați, dar au mai rămas „câțiva” nemți ca să …
Așadar, dragi prieteni, aici, la noi, nu e vorba că n-am avea minte, inteligență; NU AVEM EDUCAȚIE. Simțul devotamentului, al datoriei și al onoarei lipsesc la scară quasi-generală. De aici și vine și mizeria morală, o epidemie în expansiune continuă.
De asta mă simt un optimist ratat și un pesimist a cărui condiție evoluează spre cronicizare.
Tristan MIHUȚA
