Beizadeaua, creația clasei politice ticăloșite, a devenit pericolul public numărul unu! 

Un descreierat (o pleava umană, din punct de vedere al pregătirii profesionale și morale), ajuns în această postură datorită iresponsabilității unor indivizi care nu știu ce înseamnă să fii părinte și să educi un copil, adică a unor parveniți (numiți aiurea părinți), sub influența drogurilor, curma viața unor nevinovați! Iar acum asistăm la ce înseamnă, cu adevărat – din punct de vedere moral -, societate românească. Respectiv, ce reprezintă banul, traficul de influență și cât de slab este statul în acest scenariu. În fața beizadismului. Iar când vorbim de stat, deosebit de grav e că fapta acestui specimen nu e o excepție, ci a devenit un fenomen în România. A început să devină o loterie șofatul pe străzile României, pentru că probabilitatea să te intersectezi cu un astfel de drogat sau imbecil (cu permis luat cu banii lui tata), e din ce în ce mai mare. Ce să mai vorbim despre răspunderea pentru faptele comise, în fata justiției, ca măsură de descurajare, în condițiile în care justiția a ajuns un instrument manevrat politic? Vi se pare că sancțiunile aplicate, în aceste cazuri (vorbind de precedente), descurajează comiterea de astfel de fapte antisociale? Realitatea demonstrează că nu. Din contra. Cu actualul stat de drept (acaparat de interlopi și crima organizată care controlează puterea politică) și actuala justiție, care se face în funcție de poziția socială a celui ce comite faptele antisociale, nu putem vorbi de descurajare, ci de incurajare. Egalitate în fața justiției, conform Constituției? E o marota pentru ignoranții care mai cred în justiție în Romania. Depinde al cui beizadea, e făptașul, nu? Dacă, ca funcționar al statului, ai ghinion să dai peste un asemenea specimen, în exercitarea profesiei (inspector, polițist, procuror etc.) și nu te „orientezi” (altă trăsătură imorală de caracter, ce a devenit regulă în Romania), pentru un astfel de rebut uman – cum la noi obediența a devenit trăsătură de caracter -, îți pereclitezi cariera. Se găsesc destui indivizi, aflați în funcții publice de decizie (al căror carieră este dependentă de factorul politic, căruia îi devine slugă) de care depinde cariera, care să te execute, invocând abateri de la moralitate și de la norme ori proceduri, atunci când ai deranjat o beizadea cu mare influență. De fapt, dincolo de eveniment și implicațiile sale, adevărata problemă, pe care nu știu cum o vom gestiona în viitor, e educația superficiala (ori, mai corect spus, lipsa de educație) a tineretului și, în special, a beizadelelor (mai ales a educației morale, ce se predă în primii ani, de către părinți) și lipsa de reacție, oportună, a autorității publice,  tot mai timorata de poziția socială a părinților beizadelelor. De ce lipsește educația primară? Nu pentru că instituțiile de învățământ n-o fac (deși și aici există uriașe carențe deontologice, pentru că, o parte dintre colegiile profesorale sunt și ele cu mari probleme de educație, mai ales la capitolul moralitate), ci pentru că avem, în primul rând, prea mulți părinți needucați, certați cu morala, adică dispuși la compromisuri, care fac bani din infracțiuni (mită, evaziune fiscală, înșelăciune, trafic de ființe umane, trafic de droguri, prostituție, cămătărie, șantaj, furt, etc.). Părinți cărora nu le pasă cum cresc, cum sunt educați și ce fac odraslele lor. De fapt, copiii sunt ceea ce cultivă părinții. Ce au „predat” în familie, asta au învățat odraslele de la ei: să se descurce apelând la orice metodă, indiferent de compromisuri. De unde moralitate dacă toată activitatea părinților se bazează pe imoralitate? Adică, te comporți țigănește în familie (pui accent doar pe situația materială, pe distracție și dezmăț, ignorând restul, etalând aroganță/grandomanie și sfidezi pe cei din jur, cu acumulările tale materiale), respectiv îți educi copiii, țigănește și te aștepți să nu reacționeze țigănește în societate? Promovezi, în familie și societate, tupeul, lipsa de scrupule, lipsa totală de respect pentru valoare și autoritatea publică, oportunismul; aplici principiul că banii sunt totul și rezolvă totul (mai ales când sunt obținuți fără muncă) și aștepți ca odraslele să aibă alt gen de comportament? În acest context, adevărata tragedie morală nu e că educația e cum e, ci că nu mai avem elite morale la care să ne raportăm, pentru că am dus în derizoriu tot ce e valoare, cinste, onoare, altruism! Cultivăm cinismul și egoismul și reacționam conform instinctului primar. O treapta mai sus de animale. Nimeni nu mai adoptă modelul cinstei, pentru că cinstea înseamnă sărăcie și toți vor să parvină. Deci, în aceste circumstanțe, să nu credeți că în categoria rataților sunt numai copii din familii de interlopi, evazioniști fiscali, crimă organizată ori familii dezorganizate, cu probleme financiare. Din contra, cei mai mulți (în ultima vreme), sunt copiii de intelectuali (medici, profesori, polițiști, ofițeri SRI, directori sau șefi de servicii în administrația publică), care ar trebui să fie în altă categorie, ori de investitori imobiliari și în alte domenii, pentru că, preocupați de cum să facă mai mulți bani, majoritatea uită că au și rol de părinți care trebuie să-și educe copiii și pierd aceasta oportunitate (și obligație morală) a vieții. În multe situații, la cauzele dezastrului educațional (generat de lipsă totală a principiilor morale) se adaugă vanitatea tipic românească, împrumutată (de tip țigănesc), acompaniata de orgoliul stupid al săracului procopsit (cel mai mare pericol), prin care se vrea să se arate celor din jur cine e cel mai, dintre toți. Acestea sunt elementele de bază ale educației în familiile celor pentru care contează doar banul și poziția socială. Nu societatea, ci părinții sunt cei care creează acești monștri umani, respectiv prototipul beizadelei actuale: plin de bani, vanitos, arogant, egoist, lipsit de empatie și fără educație. Individul care nu va înțelege niciodată ce înseamnă principiul moral, decență și limitele impuse de acestea, respectiv care sunt adevăratele valori umane și respectul pentru ele. Iar dacă la educația precară si caracterul infect al acestor indivizi, format de familie, mai adăugăm un „ingredient”, la fel de nociv, disoluția gravă și ireversibilă a autorității publice, din cauza influenței politicului în administrație, avem rețeta completă a catastrofei sociale în care ne situam din punct de vedere al tinerei generatii.

În tot acest „scenariu” (dureros de degradat moral de către genul acesta de tragedii), ce caracterizează societatea de azi, pe lângă lipsa de educație și disoluția autorității, nu trebuie omis factorul cel mai important, adevărata cauza a dezastrului social: rolul clasei politice. Pentru că, influența acestora e covârșitoare în ceea ce se întâmplă, fiind pricipala cauză a dezastrului societății, ce se reflectă direct în nivelul de degradare morală a societății. Avem o astfel de societate, în care beizadeaua destabilizează statul, pentru că cei mai mulți politicieni, în loc să fie elite morale, sunt niște impostori, cu comportament de interlopi și de romi needucați. Sunt oportuniști, cu grave carențe de educație (în primul rând morală), care au apelat la tot ce este mai imoral în societate (mită, șantaj, trafic de influență, furt din averea publică), pentru a promova politic și a se capătui financiar. N-au pardon și nici scrupule. Și în spiritul acesta își educă și odraslele: să fie oportuniști, cinici și egoiști, eliminând orice principiu moral din arsenalul caracterului. Din păcate, vor sau nu vor, politicienii și copiii lor, sunt etalonul, adică modelele la care se raportează tineretul de azi. Caracterul lor infect, generat de lipsă de scrupule (principalul factor ce a determinat disoluția totală a autorității), este principala cauză a degradării societății și a tragediilor ce se petrec. Pentru că autorii tragediilor, copiii (beizadelelor), sunt reflecția și creația părinților. Creați după chipul, modelul de comportanent și incurajarea părinților, ei, beizadelele celor care ar fi trebuit să fie etalonul moralei, au dat și dau tonul nesupunerii față de autorității publice, pe care le sfidează, bazându-si nesupunere civică pe tupeu și pe influența părinților (care fac orice pentru a-i salva, indiferent de gravitatea faptelor comise). Ce stat de drept, ce justiție, adică ce egalitate în fata legii sunt promovate în societate, când instituția scăpării de răspundere, prin intervenția prescripției, utilizata de justiția coruptă și vasalizata,  funcționează atât de eficient? Și de ce n-ar fi un instrument de salvare, când se poate evita, legal, răspunderea?

Din păcate, în prea multe cazuri justiția, a devenit „un colac de salvare” pentru beizadele, ce, în loc să descurajeze, încurajezeaza acțiunile iresponsabile ale acestora. Or, când criminali notorii (gen fiul lui Iorgulescu), au la dispoziție mecanisme (deja consacrate) pentru a scăpa de răspundere, mai putem spera că justiția e un factor descurajant? Când închisorile au devenit locuri de recreere și odihnă (cum au fost în cazul lui Năstase, Miron Mitrea, Voiculescu, Dragnea și, mai ales, în cazul lui Remus Truica, care a transformat pușcăria în stațiune turistică), mai poate crede cineva că justiția e factor descurajant? În asemenea circumstanțe, când pedeapsa e o farsă, ce poate descuraja beizadeaua să nu se desfășoare cum dorește, fără să-i pese că pot exista victime umane urmare a comportamentului său iresponsabil? Dacă e educat să fie cinic și lipsit de empatie, de ce i-ar păsa? Pentru ei (cu excepția celor din anturaj), nici o viață de om și nici o persoană nu contează. Or, când legea nu poate fi aplicată (pentru că traficul de influență blochează aplicarea ei), iar în lipsa educației morale, mustrări de conștiință nu există, ce poate stopa acțiunile și manifestările hoardelor de beizadele ale României, care au devenit o problemă de siguranță națională?

Da, avem o uriașă problemă, imposibilă de rezolvat, în contextul actual, cu actuala clasă politică și mentalitatea ei, cu actualul „mediu de afaceri”, setat pe fraudă fiscală și cu actuala administrație vasalizata politic (implicit crimei organizate). Acestea sunt adevărata cauză a proliferării fenomenului, iar efectul e beizadeaua care produce tragediile și amenință existenta statului de drept, sfidând justiția sau ducând-o în derizoriu. Deci, nu băgând la pușcărie o beizadea, rezolvi problema. Pentru că beizadismului a devenit fenomen.  Ca să elimini fenomenul (și efectele sale), respectiv pericolul ce-l reprezintă beizadeaua în peisajul societății românești, trebuie să elimini cauza. Iar cauza e politicianul impostor, oportunist și parvenit, „omul de afaceri”, îmbogățit prin fraudă fiscală, înșelăciune sau alte metode practicate de crima organizata și obediența politică a administrației față de impostura politică, combinată cu crima organizată. Soluția (ca să nu mi se mai reproșeze că numai critic)? E simplă dar imposibil de realizat de actuala clasă politică: reinstaurarea autorității publice, redându-i funcționarului public demnitatea și cadrul legal pentru exercitarea neîngrădită a autorității publice, pentru că el reprezintă factorul fescurajator. Pentru că prezența politicului în administrație, e sinonim cu corupția (apropo! La cât sunt de aroganți și scrupulosi polițiștii când e vorba de control în trafic, sunt 100% convins că l-au făcut scăpat pe criminal, nu pentru că IPJ Constanța n-a avut în dotare un drogtest, ci pentru că s-a traficat influență. Individul era drogat și o știau și polițiștii, dar nu trebuia să se constate, oficial asta. Eu cu asta aș fi început. Cu decriptarea tuturor convorbirilor telefonice ale celor implicați. Ale familiei și polițiștilor, care ar fi probat traficul de influență). Iar dacă disoluția autorității e cauza dezastrului din administrație, cum se poate realiza stoparea disoluției autorității publice, ce are ca efect proliferarea beizadidmului? Simplu: eliminând, total, imixtiunea politicului în administrația publică și în controlul mass-media. Fără influență politică în administrația publică, beizadeaua produsă de mediul politic, va dispare. De asemenea, fără influența factorului politic în administrația publică, nici cei ce comit fraude fiscale nu vor mai beneficia de protecție și, astfel, vor dispărea ambii factori ce întrețin acest gen de beizadele, care viruseaza societatea și au devenit pericolul public numărul unu în România. Știu că nu convine și că afirmația mea pare deplasată. Dar acesta este adevărul incontestabil: acțiunile iresponsabile ale beizadelelor ce se bazează pe situația materiala și traficul de influență al părinților, au devenit un fenomen și un pericol public ce destabilizează statul (administrația publică și justiția, adică statul de drept). Iar dacă nu eliminăm cauza (protecția beizadelismului, prin influența politicului în administrația publică) efectul (acțiunile iresponsabile ale beizadelelor), va fi din ce în ce mai grav și mai devastator (destabilizator) pentru societatea românească. Degeaba ies politicienii „la rampă” și cer măsuri ferme, ori condamnă public acest gen de fapte grave și promit rezolvare. O administrație timorată și obediendizată politic nu are cum să reacționeze eficient și nici să rezolve problema. Pentru că, ei, politicienii, sunt factorul care protejează beizadismul și toți văd, în criminalul de la mare, propriul fiu. Și de aceea nu vor să creeze un precedent. Ei, politicienii, prin prezența lor (directă sau indirectă, în administrația publică, soldată cu degradarea nivelului de autoritate publică) sunt principala cauză a proliferării acestui fenomen, beizadismul, ce destabilizează administrația publică și statul, pentru că, creează acest gen de insecuritate publică generală pentru cetățeni. Iar fenomenul, în pofida campaniei demagogice ce ni se oferă, nu va dispărea decât atunci când va dispărea influența politică din administrația publică.