Ziua Limbii Române a fost sărbătorită într-o manieră specială, ieri, la Institutul Cultural Român Szeged – Szegedi Roman Kulturalis Intezet, sub egida ICR Budapesta – Budapesti Román Kulturális Intézet – ICR Budapesta. Evenimentul a fost deosebit, am cunoscut oameni de cultură de înaltă ținută, ziariști, scriitori, istorici, traducători, artiști, o lume extrem de frumoasă și inimoasă, care păstrează limba română în suflet, ducând-o cu ei peste tot și trăind cu ea în adâncul inimii.
Atmosfera a fost cu atât mai aparte cu cât s-a desfășurat într-una dintre încăperile Catedrei de Limba Română din cadrul Universității din Szeged, condusă de conf. univ. dr. Mihaela Bucin, prezentă la eveniment cu trup și suflet, ca, de altfel, întregul colectiv de cadre didactice alături de care își desfășoară activitatea.
Ideea d-nei Andreea Lukić Dogariu, directoarea adjunctă a ICR Budapesta și a Filialei Szegedin a ICR, de a-i aduna laolaltă pe vorbitorii de limbă română din Ungaria pentru o incursiune în graiurile românești din Vestul Transilvaniei și acelea de pe teritoriul estic al Ungariei a fost strălucită. Participanții s-au bucurat să-și amintească de trecutul alături de bunici și străbunici, de vorba lor caldă, autentică, de cuvintele împrumutate din maghiară în română și viceversa. Atmosfera a fost vie, dezbaterile extrem de interesante, iar rezultatul covârșitor. S-au legat prietenii și descoperit pasiuni comune. De aceea, sunt absolut convinsă că o astfel de întâlnire va trebui reeditată.
În primul comentariu – un link publicat pe pagina de Facebook a ICR Budapesta, conținând un fragment extrem de personal din dialogul purtat cu vorbitorii de limbă română din Ungaria, despre graiul de acasă.Bineînțeles, celor prezenți le-am prezentat și cele câteva povestiri scrise în dialect ardelenesc din cartea mea de proză scurtă „Oameni care m-au trait”, (@Editura Violet), citindu-le însă și povestirea mea scrisă în grai apărută în publicația culturală „Lada cu spinare”, îngrijită de preotul Gheorghe Hodre sau, pentru cunoscători, Bace Toghiere.
Am trait momente unice, de neuitat! Doar cuvinte de mulțumire!
Eugenia CRAINIC
