Ce justiție, din punct de vedere moral, o fi practicat cultivatorul de canabis?
Are, D-l fost procuror, de la Panciu – ce-și „rotunjește” veniturile, cultivând „ingrediente pentru patiserie”, adică canabis -, pensie specială? Are! Rămâne cu ea? Păi, dacă au rămas toți securiștii și milițienii, care au fost instrumentul opresiunii comuniste (pe care puterea politică și i-a fidelizat astfel, speculând că oportunismul, generat de lipsa de scrupule si de morală, e o calitate ce trebuie exploatată), cu pensiile speciale, de ce n-ar rămâne și D-l fost procuror? Sinecurile nu se pierd, rămân „pe viață”, orice s-ar întâmpla, pentru că bugetul public (format din taxele și impozitele cetățenilor și firmelor) e tratat pe principul: are balta pește? Are! Atunci, hai să pescuim toți, cât timp o păzim, nu? Asta ne-au lăsat comuniștii lui Iliescu, care au confiscat Revoluția, moștenire.
Sinecura pentru cei fideli puterii politice. Așa sunt fidelizați și obligați la recunoștință, sinecuriștii. În aceste circumstanțe, cu asemenea precedent, așteptați moralitate de la magistrați, într-o țară unde puterea dă tonul la hoție, grobianism social și corupție? Doar dacă e vreun accident, mai întâlnim câte-o manifestare de conștiință. Sau manifestarea vreunui defect de orgoliu, ori a unui ordin de la „stăpânul” ce asigură sinecurile! Altfel, într-un asemenea mediu social – pervertit de „valorile” materialist comuniste -, cum să funcționeze concurența valorilor morale? N-ar fi o blasfemie pentru inventatorii sistemului fidelizarii prin sinecuri? Desigur, societate fără concurență nu există. Doar că, la noi, singura concurență care funcționează e concurența la devalizat bugetul public. E „azimutul” tuturor. Când oportuniștii că poate fi devalizat bugetul public, sunt, mereu, în bloc-starturi, cu limba scoasă, ca și câinii în soare, la patruzeci de grade celsius. E ca un concurs de baroniadă națională, în care fiecare vrea să-și asigure și securizeze sinecuri la care nici fanarioții n-au visat că e cu putință. Bugetul, în conceptul lor, e sacul fără fund, iar opulența lor e obligație cetățenească, în care nesupunere e pedepsită exemplar.
Ce se întâmplă azi în Romania e o lecție de încurajare pentru toata mafia planetară, că se poate reveni, sub protecția unui soi de democrație fetișizat, la feudalism. Pentru că numai în feudalism a existat o astfel conjurație totală a hoției bugetare, între putere și instrumentele de exercitare a puterii, ce funcționează pe principiul: voi (politicienii – de fapt crima organizată ajunsă la putere) furați cât puteți, că noi, magistrații, polițiștii, serviciile, avem instrumentul prescripției și protectia inamovibilității, ca să vă protejăm hoțiile. În schimb, voi nu ne contestați sinecurile ce ni le auto-acordăm. E ca o frăție totală între hoți și vardiști! E justă și principală (din punct de vedere interlop ori mafiot), frăția, nu? Și dacă e justă, sinonim (gândind în registrul interlop), nu e justiție? Iar dacă e justiție și e în ton cu „evoluția” societății, impusă de puterea politică, de ce n-ar fi oportunismul și lipsa de scrupule, instrumente de top și în justiție? A! Nu e moral? Dar ce e moralitatea, în afară de un atribut creștinesc? E bun material, într-o lume în care doar asta contează? Când e vorba de interes, moralitatea, pentru majoritatea (inclusiv magistrați) e un moft, dacă nu un handicap. Cine mai face recurs, azi, la ea? Numai naivii care mai cred că se poate trăi, în societate românească, în adevăr, cinste, valoare, altruism, concurență loială. E un etalon ideal, dar stupid! Și cum moralitatea e un moft în societatea românească, implicit, nu există nici un jalon moral și nici o limită a bunului simț. Funcționează, la liber, principiul: oricât se poate nu e mult! Nu contează că lăcomia (fără limite), are repercusiuni grave asupra economiei, infrastructurii rutiere, educației, sănătății, culturii. Că, implicit, condamnă populația la sărăcie și pe mulți la moarte. Ce empatie? Ce demnitate? Ce altruism? Ce echitate? Se poate? Atunci de ce nu, dacă, sub masca respectării principiilor democrației (invocate, ipocrit, de Curtea Constituțională, care, de fapt, legitimează jaful bugetar), nimeni nu poate opri sinecurismul deșănțat? Cum să-l oprească un guvern de hoți, fără să riște pușcăria? Vă dați seama ce ar însemna, pentru politicieni și clientela lor, instituirea practicii celerității, adică a blocării prescriptiei în justiție? Așa că, de comun acord, robinetul bugetar nu se va închide pentru speciali, ci va continua să curgă până la colaps. Și ce dacă va urma dezastrul pentru cei mulți sau pentru țară? Unii (mă refer la „speciali”),.vor supraviețui în orice condiții, speculând faptul că fără justiție si autoritate publică nu există stat! Iar justiția e unica instituție cu statut peren în societatea românească! Restul, care plătesc mereu erorile politicianiste de acest gen, înglodați în datorii (de-au ajuns să ia credite pentru a plăti impozitele și taxele care asigură îmbuibarea unor caste), sunt, prin manipulare, dezbinați și tratați ca o masă care nu contează, adică perdanți cronici care sunt condamnați la întreținerea castelor.
Apropo, ca să nu mai existe cârteli: dacă nu vă convine, de ce n-ați învățat, să deveniți, toți, magistrați, polițiști, sereiști, ori demnitari? Ați fi fost protejați de sistem si n-ați mai fi fost geloși pe statutul altora. Invidioșilor (pe cultura de ingrediente de patiserie)!
Pavel ROMAN
