Nu sunt nici „userist”, nici „fritzist”, cum sunt acuzat (!?) de postacii lui nenea Robu, ori de cei ai căror interese au fost și sunt deranjate de administrația Fritz! Sunt un cetățean al Timișoarei, apolitic, care, la cei aproape treizeci de ani de activitate în administrație publică, a acumulat suficient pentru a face distincție între bine și rău, între manipulare și informare, ori între rău mare și rău mic. Din pricina mecanismului politic machiavelic (care ascunde, sub umbrela politică, foarte mulți indivizi lipsiți de scrupule, imorali sau marionete ale crimei organizate), suntem puși, mereu, în situația de a alege, nu între bine și rău, competență și incompetență, ci între rău și mai puțin rău. Sitemul politic actual nu oferă alternativă. E ca un hârdău uriaș, din care suntem fortuiti să extragem pe cel mai puțin contaminat. Avantajul meu, spre deosebire de majoritatea, este că experiența profesională îmi conferă și o expertiză suficientă pentru a nu fi ușor de manipulat. Când cântăresc, spre deosebire de cei neinformați, eu pun în balanță și informațiile la care am acces, profesional, prin natura serviciului, ceea ce îmi conferă o mai bună și clară vizibilitate asupra spectrului politic. Nu sunt, în acest caz, nici adeptul încolonării și nici a deplasării cu turma. Decid în funcție de informații. Iar dacă informațiile sunt corecte, mi se pare moral și firesc, pentru că nu urmăresc nici un câștig personal, să le împărtășesc și altor cetățeni, care nu au același privilegiu, respectiv acces la informații.
De ce am votat cu Fritz și USR? Din doua motive, absolut logice. Primul, pentru că toți cei ce au administrat Timișoara, anterior, au facut-o în interesul grupurilor care i-au propulsat în funcțiile publice. Pentru că (incontestabil), toți, de la consilier local, la primar, ori de la consilier județean, la președintele CJ, au fost și sunt marionetele, sunt sau au făcut parte din grupări care au avut ca scop devalizarea bugetului Timișoarei, în interes personal. Nu există excepții decât în teorie. În lunga-mi carieră, în administrație, m-am „lovit” (direct sau indirect) de suficiente situații în care am constatat că între aleșii locali și grupările de crimă organizată, a existat și există o cârdășie de tip mafiot. Nu există interes pentru binele public decât demagogic. OK! Sunt acuzat (de pistacii D-lui Robu și de alți șmecherași ipocriți) că deși am știut, nu am acționat și n-am reclamat. Așa este! Nu am acționat din doua motive, care spun totul despre societatea în care trăim. În primul rsnd pentru că avem un uriaș vid de legislație în domeniul protecției proprietății publice și a banului public (de care s-a „ingrijit” Parlamentul și Guvernul României, care funcționează pe același principiu: de marionete), de care profită, mai ales, escrocii și, în al doilea rând, din cauza corupției, indolenței, comodității și incompetenței generală (excepțiile confirma, din păcate, regula), la care se adaugă frica de repercusiuni, la nivelul justiției (prin justiție înțelegând toate instituțiile publice abilitate în înfăptuirea justiției, precum ANAF, Curtea de Conturi, Poliție, Parchete, Instanțe de judecată). Vă dau un exemplu care spune tot in ceea ce privește legamitea pe care am căpătat-o: în ultimii zece ani, organele de cercetare penală n-au înregistrat nici o trimitere în judecată, pentru evaziune fiscală, în urma constatărilor ANAF. Cu alte cuvine, în Timișoara nu mai există evaziune fiscală. Așa să fie?
Al doilea motiv pentru care am votat Fritz și USR, a fost că în spatele acestora nu am sesizat (nici atunci nici în prezent) existența unor grupări de crimă organizată, venoase, puternice și perculoase, la nivelul celor din spatele PSD și PNL (de genul celor care au devalizat „COLTERM”, bugetul local prin activități în domeniul întreținerii spatiilor verzi, exploatării parcărilor publice, modernizare și întreținere infrastructurii rutiere, urbanism, anvelopare imobile și reparații imobile istorice, reamenajare piețe deja amenajate, administrarea si exoploatarea piețelor agro ale orașului, reparații la unități de învățământ și sanitare, inchirire si concesionare de active și terenuri etc.), în urma cărora, firmele clintelare si ordonatorii de credite (prin mecanismul para-ndărătului), au obținut profituri uriașe, practicând tarife uriașe contra unor calități îndoielnice a serviciilor prestate. Doar pentru ignoranți mai constituie un secret că, pentru a căpușa instituțiile publice și a-și fideliza ordonatorii de credite, la nivelul Primăriei Timișoara și a CJ, au fost create adevărate clanuri, de tip mafiot, controlate de crima organizată. Numai cine nu s-a lovit de probleme, n-a avut contact cu birocrația si coruptia din Primăria Timișoara ori cu incompetența si reaua credință a funcționarilor. Servicii publice, precum urbanism, parcări, administrare zone verzi, investiții publice, persoane cu dizabilități, au fost înregimentate și au acționat, exclusiv, la ordinul crimei organizate, servind interesele acesteia, nu a cetățeanului obișnuit, timișorean. Cum credeți că au explodat afacerile clanurilor de romi (ce fac „legea” în Timișoara), grupărilor care au administrat domeniul public (cluburile, spatiile comerciale, bazele sportive), ori cele „abonate” la contractele publice pentru investitii, interventii și reparații? Legal, concurând loial? Nu! Doar prin corupție (teafic de influență și mită)! Adică subordonând intereselor lor toate serviciile esențiale din Primăria Timișoara și CJ Timiș.
Ce-au făcut Ciuhandu și Robu pentru a stopa acest fenomen? Nu numai că n-au eliminat aceste mafii din Primărie, ci le-au întărit. Robu, pentru că nu are cu ce se lăuda în privinta eliminarii mafiei din Primăria Timișoara, se laudă că a construit. Și necesar, dar și inutil. Ce a construit? Un pasaj, niște trotuare, a refăcut două pasaje, a reamenajat două piețe ale orașului, două piețe agrare, a reparat câteva cladiri istorice și a reparat câteva străzi? Despre „palatele” țigănești, care sluțesc arhitectura barocă a Timișoarei, construite prin încălcarea tuturor normelor de urbanism, cu complicitatea serviciului urbanism, de ce nu spune nimic? Despre capusarea „Colterm” de catre mafia politică, de mafiile de la spatiile verzi (care încasează sume uriase pe lucrari fictive), de stilul mafiot de eliberare a autorizațiilor de către serviciul urbanism, de ce nu spune nimic? De starea jarnica a unor școli din Timișoara, a unor spatii de cultură, a unor unități sanitare si a unor cladiri, publice, a caror reparare era mult mai stringenta si oportuna decat reamenajarea Pietei Libertății si Unirii, de ce nu spune nimic? A! E mai mare riscul să furi de la imobile ce se pot prăbuși, decat să reamenajezi piețe, pasaje și trotuare, nu? Deci, agenda oportunității investitiilor a fost stabilita pe principiul rentabilității profitului, nu a oportunității și necesității. Dacă ești cinstit și onest, de ce să nu promovezi transparență în cheltuirea banului public? Să știe timișoreanul pe ce se duc, cât și unde ajung, banii publici și cine contabilizează profitul? De ce Primăria plătește 10 lei pe o cărămidă care costa 2 lei? De ce ne-au trebuit șotroane, la prețuri triple? Nu erau bune trotuarele asfaltate? De ce s-a întreținut si ascuns jaful de la „Colterm”? De ce se plătesc milioane, pentru întreținere spații verzi, iar eu îmi „toaletez”, în fiecare an, copacii de la strada, pe banii mei? Sunt zeci de asemenea întrebări, al caror subiect le-a ocolit D-l Robu, care m-au determinat sa-l votez pe Fritz. Pentru că, chiar dacă clientela politică abonata la furtul banului public, migrează, cel puțin pentru o perioadă, până se (re)refac „legăturile”, robinetul cu bani publici se întrerupe. În beneficiul timișoreanului. Și mai e un aspect deloc de neglijat. Când se schimbă semnătura, intră dihonia între concurenți. Și nu e nici o instituție a statului, inclusiv anticorupție, mai eficienta decât dihonia între grupările mafiote. E spectacol când se războiesc escrocii în lupta pentru ciolan! In aceste situații, instituțiile statului sunt invitate să culeagă „clienții”.
De asta l-am ales (și, poate, dacă nu v-a fi alternativă, voi recidiva) pe Fritz. Pentru „spectacolul” oferit de combatanții ce luptă pentru administrarea bugetului Timișoarei, care își stabilesc taberele, în spatele candidaților, pe criterii de fler, ruletă ori (ne)rezistență la corupție. E fascinantă păruiala între tabere, chiar dacă, ținând cont de cantitatea de minciună servită, de dimensiunea arsenalului de manipulare și de grețosul și penibilul nivel la care se pretează cerșetorii de voturi, e rocambolească. Aștept comentariile postacilor lui Robu.
Pavel ROMAN
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentDESTIN
Articolul următorCIUDAT, chiar ANORMAL