Să vezi și să nu crezi, ci să te crucești. Pentru că așa ceva nu s-a mai văzut: bănci așezate cu spate la parc, la o zonă de recreație, la o fântână arteziană, la un spațiu – oricum s-ar numi el – creat pentru a fi plăcut ochiului, admirat, Teoretic, ar trebui să stai cu fața, să privești, să admiri – sau așa ar fi normal. Practic, oamenii vor sta pe bănci cu spatele la tot ce s-a făcut acolo și vor admira încălțămintea ori ținuta vestimentară ale celor care le trec prin față. Să fie un semn că toată lucrarea este o ratare, un kitsch? Că nu merită a fi admirată, ci disprețuită? Așa se pare, că altfel de ce să montezi băncile invers?
Tristan MIHUȚA
