Vă aduceți aminte de filmele western în care momentele emoționale le reprezentau duelurile dintre cowboy sau dintre cowboy și rău-făcători, serif și rău-făcători etc. Mai ales acelea în care , spre finalul filmelor, un personaj pozitiv se pregătește să își arate viteza de reacție în a-și scoate pistolul înaintea adversarului și să câștige.
Ambii aveau picioarele strâmbe dar frumos arcuite, datorită volumului de timp mare petrecut în șa pe cal.
Am făcut această introducere deoarece urmărind meciul de ieri de la Voluntari, scena frecventă pe care regizoul transmisiei tv insista să o prezinte, era ca ambii antrenori, atât Rednic cât și Dică să apară în același clișeu , cu mersul lor agitat și ” strâmb”, în fața băncilor de rezervă.
Nu e o constatare batjocoritoare, departe de mine, dar mulți știu că majoritatea fotbaliștilor sau foștilor fotbaliști ( cei cu valoare!!!) au mersul așa crăcănat. Explicația nu o pot ști, poate vreun ortoped ne poate lămuri, dar în fine, Rednic și Dică erau mereu pregătiți să-și scoată pistoalele și ….să câștige duelul.
Rednic a fost mai rapid ieri. A fost nevoie doar de un singur glonț pentru ca Dică să fie înfrânt. A fost glonțul răzbunător al lui Fabry, glonț care în momemtul exploziei a risipit spre Rednic toată descărcarea frustării strânsă în sufletul slovacului. N-a fost frumos , dar Rednic, ” cowboy” vechi , tăbăcit cu de toate i-a arătat doar obrazul, iertându-l (nu știm dacă total sau nu) , așa că duelul ”strâmbilor” și-a decis câștigătorul.
Bineînțeles că la un spectacol asistă și spectatori de toate rangurile. Imaginile care ne-au atras , în afara celor cu cele câteva zeci de superfani ai UTA-ei, au fost cele cu grupul de înalți rapidiști din tribune. Șucu împreună cu subordonații lui au venit să urmărească ( conform crainicului tv) pe Rareș Pop și Micovschi, dar …nu cred că au trecut cu vederea evoluția de toată lauda a altui puști, și-anume, Cristian Mihai.
Blondul mijlocaș a fost ” moara” și ” sita” echipei , ieri la Voluntari.
Iacob a fost ” îngerul” păzitor sau salvator , dacă există așa ceva, al porții UTA-ei. Stolnic ne-a făcut să uităm, că așa suntem noi uituci câteodată, teama provocată de suspendarea lui Conte. Benga a demonstrat încă odată că e ” tata” lor.
Luckassen a dat tot ceea ce poate da un vârf izolat de aiurita deplasare și perspectivă a lui Omondi. Cam ăștia au fost, ieri, principalele ajutoare ale ” Strâmbului” arădean și sigur vor ajunge și ei, cu timpul, adevărați ”strâmbi” ai fotbalului.
O rugăminte mai am:
Ieftiniți sâmbăta viitoare Petrolul!
Haide UTA!
Ioan HAMZA
