Circula un zvon, precum ca Dragnea ar fi cerut americanilor 200 milioane dolari, șpagă, pentru atribuirea gazelor din Marea Neagră și, de asemenea, ar fi cerut șpagă si pentru achizițiile de armament. Din păcate, acestea nu sunt excepții și mă mir că mai există, la această dată, jurnaliști care încă n-au înțeles cum funcționează mafia politică!
Corupția in domeniul cheltuirii banului public este un flagel generalizat, iar ceea ce a făcut DNA în ultimii ani n-a fost decât „stersul prafului de pe tobă”, raportat la nivelul corupției reale. Pentru că tot ce e investiție publică, reparații și întreținere instituții publice, achiziții publice, adică tot ce reprezintă cheltuială din bani publici, este comisionat și cămătuit de clasa politică, fără excepție. Iar Dragnea, prin Ministerul Dezvoltării, pe care l-a controlat, de facto, în ultimii 12 ani, a creat cel mai perfid, complex și draconic sistem de comisionarea a banului public din România și, poate, din Europa. Prin acest sistem mafiot, de atribuire a banului public, discretionar si cu dedicatie, Dragnea si politicienii cu care s-a inconjurat, au creat cel mai eficient mecanism de fraudare a bugetului de stat, mecanism pe care nu l-a reusit să-l implementeze nici Camorra în intreaga ei existență. De la ultimul consilier local, din ultima comună din România și până la primari, președinți de consilii județene, miniștri, sefi de instituții și agenții guvernamentale, directori de regii și membrii în consiliul de administrație a firmelor cu capital de stat, toți, fără excepție, sunt angrenați, implicați direct sau sunt complici la jefuirea banului public.
Niciun contract public, oricât ar fi de mică suma, nu se atribuie până când beneficiarul contractului nu achita comisionul pentru atribuirea lui. Că e kilometru de asfalt, reparație clădiri, amenajare parcuri, investiții în domeniul apărării, etc., totul este comisionat de politicieni, care pretind și încasează comisioanele. De aici și lupta fără menajamente pentru putere între rețelele de crimă organizată, care se zbat să ajungă la administrarea banului public, pentru a încasa comisioanele de atribuire a contractelor pentru lucrări plătite din bani publici. Iar politicienii, chiar dacă par că sunt păpușarii, cu câteva excepții (Năstase, Dan Ioan Popescu, Dragnea, Oprisan, Buzatu, Stănescu) nu sunt decat niște pioni ai acestor rețele, care reprezintă adevăratul stat paralel, pentru că funcționează în afara legii. În fața electoratului, toți sunt demagogi și vin cu programe, care mai de care mai mincinoase și mai fantasmagorice, cerșind voturi, jucând un teatru absurd, în care cred doar cei extrem de naivi (din păcate prea mulți). Promit orice, numai să ajungă la putere, chiar dacă ofertele lor electorale frizează absurdul. Însă, după ce ajung la putere, preocuparea de bază devine, exclusiv, comisionarea banului public, în interes propriu sau al celor care i-au propulsat la putere și nu agenda publică din campania electorală.
Oferta reală pentru cetățean? Nimic altceva, decât vorbe goale și nimic concret. Sunt de un cinism înfiorător și lipsiți total de scrupule când e vorba de agenda proprie. Își aduc aminte de electorat doar când vin alegeri. Atunci, totul devine o competiție a minciunilor și manipulării ignoranților. În restul timpului, nimic nu-i interesează, cu excepția banului și contractele publice. Cine crede că mai există politician în România care se luptă să ajungă la putere pentru a servi cetățeanul, statul de drept sau democrația și nu pentru a comisiona banii publici, e un naiv incurabil si-si merită soarta. Iar tragedia și ghinionul e că toți, deși par altceva în campania electorală sau până ajung la putere, sunt la fel. Oportuniști, avari, lacomi, mincinoși, șireți, adică repetenți la ceea ce deosebește estul de vestul europei: principiile morale.
Morala, pentru politicianul român, e ca insecticidul pentru muște!
Pavel ROMAN
