Și nu numai că are dreptate, ba chiar, contrar la ce se suține despre justiție, face și dovada existenței „statului paralel”, în ANAF.
Începe să se spargă buboiul și să apară adevăratele motive ale desființării Gărzii Financiare, respectiv că aceasta a fost „opera” SRI care a dorit să substituie această instituție și să-i preia, mascat, prin ofițerii detașați, atribuțiile? Că în spatele acestei mărșăvii care a permis imixtiunea totală a SRI în ANAF a stat chiar PSD, ce denunță azi existența „statului paralel”? Cum să nu știe atunci de existența lui dacă ei l-au înființat?

Păi, ce dovadă mai concretă și mai pertinentă, privind „existența „statului paralel”, poate fi invocată, decât cea a detașării a sute (oficial 147) de ofițeri de la SRI la ANAF? Pentru că, dacă ținem cont de faptul că Hotărârile CSAT nu pot nici substitui legea și nici adăuga la ea (CSAT poate emite Decizii în limitele Legii 51/1991 și 14/1992, fără a putea adăuga atribuții ce exced legii) , iar Legea 188/1999 și Codul de procedură fiscală interzic funcționarilor publici să-și desfășoare activitatea în alte instituții, decât cele prevăzute prin lege, se pune întrebarea firească: în ce bază legală au funcționat și continuă sa funcționeze inspectorii de la Combaterea fraudelor din ANAF, detașați la parchete? Și, în ce bază legală întocmesc rapoarte sau referate privind Rapoartele de inspecție fiscală și Deciziile de impunere, întocmite de compartimentele de specialitate din ANAF, care sunt acte administrative și titluri executorii, ce pot fi contestate, potrivit legii, doar în contencios, la instanțele de judecată? Nu tocmai pentru a servii interesele „statului paralel”, funcționând pe lângă lege?

De asemenea, în ce bază legală a cerut ANAF detașarea de la SRI la ANAF a unor ofițeri, care, deși nu aveau competență legală, au semnat acte administrative? Șeful ANAF, care nu este membru CSAT, cum putea aplica o Decizie a CSAT, strict secretă, fără să aibă acces la ea (și dacă a avut acces, nefiind membru al CSAT și Decizia nefiind desecretizată, n-a săvârșit o faptă penală?)? Și actele semnate de ofițerii SRI detașați nelegal la ANAF, nu sunt lovite de nulitate (ce poate fi invocată în instanță),fiind semnate de un organ necompetent, potrivil Legii 188/1999 și Codului de procedură fiscală?

Sunt întrebări pe care le-am pus, oficial și public în 2014, când am depus și o plângere la DNA în acest sens, plângere care s-a plimbat de la DNA la Parchetul General și, în final, deși era vorba de deciziile unui demnitar (fostul șef al ANAF, Gelu Diaconu, cel care a solicita prezența ofițerilor SRI în cadrul ANAF, fără a avea o bază legală pentru o astfel de detașare), dosarul a ajuns la o secție de poliție a unui sector din capitală, unde zace din 2015, fără a se efectua cercetări și fără ca eu sa primesc vreun răspuns la plângerea adresată, deși este vorba de fapte foarte grave (substituirea activității ANAF de către SRI, fără a avea bază legală sau competență).

În aceste condiții, pe cine a servit „statul paralel”? Deși Legea 188/1999, nu permite detașarea decât a celor care fac parte din corpul funcționarilor publici – iar ofițerii SRI, făcând parte din corpul militarilor, nu sunt funcționari publici -, totuși Gelu Diaconu, împreună cu fostul premier Victor Ponta și fostul ministru de finanțe, Daniel Chițoiu, încălcând flagrant Legea 188/1999, au dispus detașarea la ANAF a unor persoane care nu îndeplineau condițiie legale pentru a face parte din ANAF. Iar procurorii, de teamă sau din dezinteres, se fac că nu înțeleg gravitatea acestor decizii luate de fostul șef al ANAF. Asta ar trebui să analizeze și să-și asume D-l Dragnea! Pentru că acesta a însemnat, cu adevărat, „statul paralel”, implementat de PSD-ul lui Ponta (și, bineînțeles, a lui Dragnea, care a semnat, alături de Ponta și a girat toate aceste abuzuri și încălcări ale legislației, că doar era vice-premier și se ocupa exact de aceste domenii): detașarea la Direcția generală Antifraudă și managerierea acestei instituții de către ofițeri SRI și procurori, la ordinul primului ministru Viorel Ponta, a ministrului de finanțe Daniel Chițoiu și șefului ANAF, Gelu Diaconu, ofițeri care nu făceau parte din categoria funcționarilor publici.

Trebuie analizat cum au efectuat controale fiscale ofițerii SRI, fără a avea competențe legale în acest sens – nu că au făcut cercetare penală, pentru că nu există dovezi că au făcut cercetare penală -, pentru că există dovezi (acte de control semnate și sesizări penale redactate) că au făcut controale fiscale. De asemenea, trebuie analizat, din punct de vedere juridic și al contenciosului administrativ, dacă actele întocmite, vizate sau semnate de către ofițerii SRI, detașați la ANAF, nu sunt lovite de nulitate, pentru că au fost semnate de un organ care nu avea competență legală de a întocmi, viza și semna acte fiscale (au fost chiar reținuți, arestati și trimiși în judecată persoane în baza acestor acte). Pentru că, în cazul justiției, dacă se susține existența „statului paralel”, în formă abstractă și existența unor forțe oculte, invizibile, în cazul ANAF „statul paralel” a funcționat concret, cu ocultul la vedere, iar geneza lui e, mai mult decât evidentă, de sorginte pesedistă. Or, în acest caz, denunțând existența statului paralel, în condițiile în care el l-a creat, PSD nu face altceva decât să confirme zicala: Hoțul strigă hoțiii!!!

Pavel ROMAN

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here