Justiția și statul de drept sunt iluzii servite ignoranților!  

Din experiența acumulată în douăzeci și doi de ani de administrație publică și contact direct cu organele de cercetare penală și justiție, vă spun un mare adevăr: avem o parodie de justiție și o parodie de stat de drept, când e vorba de furtul banului public și sancționarea corupției. Pentru că numărul celor corupți, incompetenți și obedienți din justiție, e net superior celor corecți, imparțiali și onești, adică morali. Și, atunci, ne mirăm de ceea ce se întâmplă, respectiv că statul pierde mai toate procesele unde e vorba de furt din banii publici și corupție și că aproape toți corupții, ce beneficiază de sprijin politic, scapă și se întorc împotriva celor ce i-au condamnat pe drept?

În aceste condiții, se pune fireasca întrebare: mai avem organe de cercetare penala profesioniste în România, capabile să lupte împotriva hoției banului public și a corupției? Poate că, da! Dar câți mai sunt și în ce procent, cei care vor și mai pot să-și facă datoria, când sistemul și-a creat astfel de mecanisme încât sunt blamați și pedepsiți cei ce și-au făcut datoria, în numele unei justiții arbitrare? Mai avem justiție corectă, când cei ce pronunță sentințe drepte, sunt cercetați pentru abuzuri imaginare și determinați să înțeleagă că prostituția profesională asigură stabilitatea și nu corectitudinea? Câți judecători mai sunt incoruptibili, onești și profesioniști în România, care pot să fie onești și să n-aibă probleme? Care este procentul celor imorali față de a celor morali, în justiție?

Vă spun eu, după ani de experiență și „meciuri” grele în justiție: procentul moralilor e net inferior al celor imorali și din acest motiv justiția se află în acest impas. Atacul asupra justiției are la origine imoralitatea din justiție, care slăbit sistemul din interior și l-a făcut vulnerabil. Corupții, incompetenții și obedienții sunt majoritari și în justiție, precum în administrația publică și în asta consta vulnerabilitatea justiției. Se vrea o justiție imparțială și independentă? Aiurea! Războiul pe independența justiției e o falsă și ipocrită problemă și o cacealma populistă! Asistăm, în fapt, la un război între doua mafii: cea care a controlat, până în prezent și cea care vrea sa controleze, în continuare, corupția din instituțiile statului, inclusiv din justiție. Acesta este marele adevăr pe care clasa politică, mass-media și toți cei implicați în bătălia pe justiție îl ascund de ochii cetățeanului naiv și ignorant, incapabil să perceapă adevărul și mecanismele murdare ale funcționării societății. Pentru că Romania nu ar fi ajuns sa fie condusă și administrată de infractori și interlopi, de hoți și imorali, dacă instituțiile statului își făceau datoria, profesionist și corect și, mai ales, dacă organele de cercetare penală și judecătorii și-ar fi făcut datoria profesionist și cu probitate morală și n-ar fi existat elemente care să vulnerabilizeze sistemul: obediența și corupția.

Dacă nu exista corupție și obediență în administrația publică și în justiție, azi, toți cei care conduc România, erau ori în pușcării, ori niște anonimi, preocupați doar să-și asigure subzistența. E o falsa impresie că în Romania a funcționat sau că funcționează statul de drept, așa cum ar trebui să funcționeze și că justiția dă rateuri de neconceput, pentru că e supusă unor presiuni imorale. Nu e adevărat! În fapt, contrar declarațiilor (demagogice, de altfel), nimeni din opoziție sau de la putere, n-a luptat și nu luptă, cu adevărat, pentru consolidarea justiției și statului de drept în România.

E o luptă formală, pentru că, în realitate, toți se luptă pentru controlul corupției din justiție, adică pentru exploatarea părții întunecate a sistemului justiției, cea care, culmea, nimeni nu dorește, cu adevărat, s-o înlăture. E o ipocrizie fără limite în rândul clasei politice (atât a celei de la putere cât și a celei din opoziție), când declară faptul că-și doresc independența totală a justiției și eliminarea corupției și obedienței din justiție.

Aiurea! Numai un naiv poate crede așa ceva! În fapt toți își doresc același lucru: păstrarea în sistemul justiției a celor corupți sau coruptibili, a celor imorali, obedienți, pentru că numai astfel se poate realiza, eficient, controlul asupra justiției. Acesta este adevăratul scop al bătăliei pentru controlul justiției și nu asigurarea independenței și asanarea morală a justiției. Nu se vrea, cu adevarat, eliminarea din justiție, a celor ce-au pronunțat sentințe nedrepte (care au avantajat infractorii), din contra, se dorește eliminarea celor care au pronunțat sentințe corecte, legale și morale. Și, culmea, e dorința întregului spectru politic, nu doar a celor aflați la putere.

E, probabil, absurd, din punct de vedere al logicii, dar acesta este marele adevăr ascuns al României de azi: nimeni (și când spun, nimeni, mă refer la majoritatea care hotărăște), nici puterea, nici opoziția, nici mass-media (controlată, majoritar, de infractori) nu vor o administrație publică și o justiție independenta, morală și necoruptibilă. Așa ceva este exclus! Vor o administrație publică și o justiție dependenta total de politic și mass-media controlată de infractori, imorală și obedientă, adică partea coruptă a sistemului, care să poată fi ușor de șantajat, cumpărat și manipulat. Altfel nu se explică de ce, timp de treizeci de ani, în pofida declarațiilor, presiunilor UE și partenerul NATO, SUA și angajamentelor electorale, indiferent cine a fost la putere (tot spectrul politic perindându-se în acești ani), nu s-a dorit să se implementeze un mecanism corect și eficient de eliminare din administrație publică și justiție a celor corupți, șantajabili și ușor de manipulat, care au favorizat furtul banului public sau au pronunțat sentințe vădit favorabile infractorilor. Din contra, toți s-au servit de partea întunecată a sistemului și continuă să se servească de serviciile oferite de cei corupți din sistem, care, pentru mai multă eficiență, sunt promovați în posturi cheie din administrație și justiție, sistemul promovării pe criteriul obedienței devenind o practică cvasi-generală.

Deci, bătălia se dă nu pentru a se consolida o justiție independentă, corectă și imparțiala, invulnerabilă, formată de profesioniști integri, ci pentru controlul părții corupte din justiție, pe care nimeni nu vrea s-o elimine, ci s-o exploateze în interes propriu. Asta a făcut Iliescu și camarila sa promovată pe criteriul obedienței, care a asigurat și protejat trecerea averii publice în patrimoniul parveniților politici, foști nomenclaturiști; asta a făcut Năstase, care a implementat criteriul obedienței în atribuirea funcțiilor publice, la toate nivelele, vulnerabilizând sistemul; asta a făcut și Băsescu, cu toată camarila sa ce a jefuit România, în continuare și asta face și Dragnea, cu camarila sa, promovată pe același criteriu, al obedienței. Așa au vrut toți și așa vrea să scape și Dragnea de răspundere pentru abuzurile și faptele antisociale comise: exploatând, în interes personal, nu cinstea și imparțialitatea din administrația publică și justiție, nu legea ci corupția și imperfecțiunea legii. De aceea contesta Dragnea completele de judecată. Nu pentru că a fost nelegal constituit sau pentru că judecătorii n-au fost corecți și imparțiali. Ci, pentru că judecătorii din completul său n-au fost coruptibili și imorali (obedienți). Și o va face până când completul va fi format din judecători imorali și obedienți, adică coruptibili.

De asta se dorește Ordonanța pentru recursul în anulare: pentru a se exploata corupția din sistemul judiciar. Pentru ca justiția, precum administrația publică și cercetarea penală, colcăie de imoralitate și impostură, iar mafia politică știe asta, pentru că au întreținut și promovat asta, iar sentințele corecte, prin care au fost condamnați pe drept cei corupți sau care au furat banul public, vor să fie catalogate ca și accidente. Acesta este adevărul pe care toți îl ocolesc și-l ascund: nu se vrea o justiție corectă și imparțiala, ci una coruptibilă, pe care, cei aflați la putere și cei ce fură banul public s-o poată manipula și controla. Iar tragedia consta în faptul că cei onești și incoruptibili din sistemul public (administrație, cercetare penală, justiție), au doar două alternative: ori se supun majorității corupte și imorale, ori pleacă din sistem. Iar mass-media (inclusiv ONG-urile), asistă pasiv la perpetuarea prostituării morale a sistemului de exercitare a autorității publice, complăcându-se în a se comporta doar ca niște gură-cască, parcă incapabili să înțeleagă fenomenul.

Așa o fi? Sau asistăm la o complicitate mizerabilă, în care demnitatea, onoarea, onestitatea, sunt puse la mezat pentru a se plăti comoditatea și bruma de existență aparent decentă? Chiar la acest nivel suntem? Se pare că, da!