Cifrele bugetului 2018 – spune o sursă din MF, care a „turnat” la DNA -, se pare, au fost măsluite de „cuplul” Teodorovici – Vâlcov. Logic, nu? Doar n-ați fost atât de naivi încât să credeți că la un nivel de colectare a taxelor și impozitelor de 28% din PIB (adică cu 5% sub cel din 2013), deficitul comercial era sub 3%! Repet: nu trebuie să fii doctor în economie că să înțelegi că scăderea veniturilor fiscale cu 5% în 2018, fata de 2013, raportate la PIB, înseamnă incapacitate de a susține cheltuielile publice din venituri publice, deci faliment în curs. Și atunci s-a apelat la împrumuturi externe, cu dobânzi uriașe, amanetându-se viitorul și siguranța națională.
În frunte cu Ponta și Dragnea, Diaconu și Chițoiu, Vosganian și Teodorovici, România a ajuns pe mâna unor diletanți, incapabili nu numai să înțeleagă mecanismele macroeconomiei, ci chiar a unor principii elementare de politică fiscală și economie. Și nu investițiile din bani publici (exceptand infrastructura rutieră, școlară și a sănătății, care nici nu trebuia luată în discuție, fiind un subiect tabu, adică o obligație fundamentală a activității oricărui guvern) au fost marea problemă, pentru că economia și PIB-ul sunt realizate de sectorul privat. Marea problemă o constituie diletantismul (chiar prostia crasă) a celor ce au administrat banul public, creând dezechilibre uriașe intre eficiența și randamentul dintre economia privată, în ceea ce privește veniturile asigurate din salarii și sectorul de stat.
Diletanții din fruntea guvernelor, necalificați și neprofesioniști, majoritatea impostori aflați în șomaj sau pe post de „taietori de frunze la câini” prin instituții create politic pentru clientela politică, sunt cei care au creat dezechilibrele macroeconomice și au adus România în colaps. Pentru că, în prostia lor, au crezut că bugetul de stat e un sac fără fund, care se alimentează continuu, prin conformare voluntară (găselnița lui Diaconu și Ponta, când au justificat desființarea instituțiilor de control fiscal, precum Garda financiară, la comanda mafiei ce jefuia bugetul public), chiar dacă protejații politic nu plătesc obligațiile bugetare. Și nici în ceasul al doisprezecelea, când realitatea economică le-a demonstrat că diletantismul și fușăreala nu sunt substitute ale profesionalismului și că așa zisa conformare voluntară e o cacealma pentru naivii care credeau că românii sunt cu un nivel de conștiință superior chiar și nemților, tot n-au renunțat la a crede că nu dau de fundul sacului. Ce-or fi sperat? Că pe ultima sută de metri, vor vinde rezerva de aur, hidrocentrale, ce-a mai rămas din activele industriale și se vor salva prin Fondul national de investiții? Că vor amâna deznodământul, adică efectul politicilor iresponsabile, falimentare, imprumutand miliarde de euro lunar, pentru a echilibra bugetul pe care l-au dezechilibrat prin cheltuieli bugetare absurde, adică prin pomeni electorale și mituirea sectorului bugetar al economiei?
Am spus-o și o repet: Grecia, față de România, în ceea ce privește efectul datoriei externe asupra economiei, e o glumă. Pentru că Grecia nu si-a înstrăinat porturile, distribuția de carburanți, gaz și energie electrică, nu a distrus agricultura și-și asigură necesarul intern de alimente procesate din producție proprie. România, din cauza politicii diletante guvernamentale, nu mai deține controlul asupra economiei, deci este la mâna corporațiilor. Agricultura a fost sacrificată definitiv, încât am ajuns să fim dependenți, în proporție de 90% de achiziții din străinătate.
Dacă nu facem pe plac OMV, și austriecii închid robinetul la rafinare și la stațiile de distribuție, în câteva ore România e paralizată complet. Nu mai producem aproape nimic care să fie neaoș, românesc, de firme cu capital 100% autohton. De unde bani publici, atunci? În aceste condiții, 5% din PIB, neîncasare de venituri fiscale, nu-i o chestie minoră, ci o catastrofă uriașă. E faliment! Când media încasările în UE a veniturilor bugetare se situează la 42% din PIB, guvernanții români au reușit „performanța” scăderii gradului de colectare de la 33% la 28%. De ce? Pentru că nu pot colecta de la hoții care i-au susținut și i-au propulsat în funcții.  Și dacă, oficial, gradul de colectare a veniturilor bugetare a scazut cu 5%, față de 2013, cum naiba deficitul bugetar a scăzut doar cu 0,2%? Era la mintea cocoșului că Vâlcov și Teodorovici au măsluit raportările privind execuția bugetară, că aritmetica nu minte. Nu ai cum să nu încasezi 5% din PIB, să crești cheltuielile publice și să ai deficit bugetar sub 3%. E ca și cum ai vinde ceva cu 5 lei, cheltui 10 lei și spui ca ai pierdere de un leu, nu? Cam așa ne-au luat de proști „experții” Vâlcov și Teodorovici.
Din păcate, pe lângă dezastrul fiscal, generat de neîncasarea a 5% din PIB, ca venituri fiscale, mai există un dezastru și mai grav, cu consecințe de-a dreptul dramatice pentru viitorul economiei, al cărui autor este diletantismul guvernamental: deprofesionalizarea și manelizarea administrației publice prin politizarea funcțiilor și prin nepotizare, care a creat din administrația publică un colos inutil care doar consuma banul public, fără rost. Administrația publică este astăzi, după infestarea acesteia de către politicieni (fără discriminare, toți procedand la fel), o piatră sinucigașă de gâtul României, ce nu se mai poate reforma, pentru că orice reformă presupune păstrarea celor cu pile și eliminarea celor morali și profesioniști. Adică va deveni și mai neperformantă. Pentru că în lipsa unor standarde de performanta profesională și a unor criterii profesionale și morale la angajare (poți fi hoț, corupt, numai condamnat să nu fii), administrația publică a devenit un club al șomerilor cu pile, a celor care au absolvit școli private, fără să învețe nimic, a curvelor si amantelor, a odraslelor de politicieni si protejaților acestora, a celor descurcareti ce si-au cumparat posturile, etc., adică a oricărui individ șiret și imoral, dar mai puțin a celor profesioniști. Aici am ajuns și aici ne situăm. De la Parlament la Guvern, de la ministere la agenții și instituții deconcentrate, armate de diletanti si analfabeti functionali sufoca si falimenteaza administrația și bugetul public. Și, mai devreme decât s-au așteptat diletanții de la guvernare, vine decontul.
Decontul care nu iartă și care arată cine ești prin ce-ai făcut, nu prin minciuna propagată. Or, ce indicator mai sugestiv și reprezentativ există decât deficitul comercial și balanța de plăți intre venituri si cheltuieli? Oricât ai fi de șmecher, mincinos și pervers, nu poți primi aplauze când, după ce-ai administrat banul public, pierderile sunt uriașe. Degeaba minți și arunci vina, mereu, pe „acarul Paun” (opoziția), pentru că adevărul e mereu unul. Și adevărul incontestabil e că țara a fost administrată, de impostori și diletanți, catastrofal, din 2013 până în 2019, 2019 fiind, de departe, cel mai diletant an al guvernării de după 1990.
Pavel ROMAN

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here