Încep să fiu tot mai convins că politicienii sunt niște marionete, ca la teatrul de păpuși, unde sforarii stau în culise și dirijează. Aproape fiecare act normativ emis de guverne, în ultimii 15 ani, e cu dedicație, vizând prosperitatea mafiei politico-financiare, nu bunăstarea cetățeanului. Nu înțeleg, în nici o cheie logica, cum naiba ajunge puterea politică, proaspăt instalată, mereu la aceeași idee fixă, că orice guvernare trebuie să înceapă cu restructurarea fiscului!
Păi, măi oameni buni, voi sunteți normali? Cum să existe un fisc performant și eficient, când, aproape din doi în doi ani, vine câte un ratat profesional, parvenit politic, gen Diaconu, Chițoiu sau Teodorovici și zburătăcește direcțiile, serviciile, personalul din fisc, încât nimeni nu mai știe ce are de făcut, unde a rămas și toată experiența se duce pe apa sâmbetei, creându-se un haos total în fisc? Chiar așa? Fiscul este cel mai neperformant aparat administrativ din România, de trebuie mereu reformat și zăpăcit?
Ce naiba se întâmplă, totuși, pentru că, pe lângă fisc, există vreo alte 250 de agenții guvernamentale, care nu-și justifică, în nici un fel, salariile, pentru că nu produc nimic, ci doar consuma de la buget, iar existența și atribuțiile lor reale, sunt anonime. Pe lângă fisc, care duce greul țării – pentru că toți depind de performanța fiscului -, cheltuielile cu întreținerea și funcționarea celorlalte sute de agenții sunt uriașe și aproape inutile. Dar guvernele se fac că nu văd și nu înțeleg care sunt generatorii inutili de cheltuieli bugetare și, fără nici o logică fiscală, încep întotdeauna restructurarea, cu fiscul și nu cu restul de 250 de agenții care nu-și justifică existența (256 agenții, la nivelul anului 2008, conform site-ului Ziarului Financiar https://www.zf.ro/…/
Despre existența a zeci de agenții, unde salariile sunt uriașe în raport cu cele de la fisc, majoritatea cetățenilor nici n-au auzit. Și totuși ele continuă să existe, fără ca cineva să le reformeze, deși sunt o povară bugetară inutilă. Intrați pe site-ul Guvernului și vedeți câte sute de agenții guvernamentale există, plătite regește din bani publici, care doar mimează că au obiect de activitate și unde se află amantele, copiii, nepoții și rudele politicienilor sau cei răsplătiți pentru activitatea politică. Câți profesioniști sunt în aceste agenții? Care este efectul muncii lor pentru societate? Încă nimeni n-a răspuns serios la aceste întrebări și nimeni nu justifică de ce aceste agenții nu sunt restructurate. Și, curios, deși sunt o gaură neagră pentru bugetul public, de acestea nu se atinge nici un guvern.
În schimb, fiscul e mereu ținta clasei politice, în ce privește reforma. De ce? Explicația nu e ceea furnizată oficial, respectiv creșterea performanței colectării taxelor și impozitelor. E o cacealma și demagogie politicianistă, servită celor ce se lasă manipulați cu minciună! Pentru ca slaba performanță în colectare nu se datorează structurii organizatorice sau de personal, ci în brambureala legislativă întreținută de guverne și Parlament. Cum să faci performanță când legislația a fost modificată cu dedicație, pentru a servi interesele mafiei fiscale, iar funcția publică a fost golită de atribuții fundamentale? Cum să faci performanță când, prin Codul administrativ, Guvernul a anulat protecția legală a funcționarului public din fisc, împotriva presiunilor politice, reintroducând măsurile adoptate de Guvernul Ponta, prin celebra OUG 82/2013, declarată neconstituțională? De ce suntem ipocriți?
De reorganizarea fiscului e nevoie, pentru a crește performanța, sau de legi care să înăsprească sancțiunile pentru evaziune și să restrângă posibilitatea fraudării taxelor și impozitelor? Chiar ne facem că nu înțelegem și nu vedem că după reorganizarea fiscului, de către amatorii și diletanții numiți politic, efectul a fost exact contrar, respectiv scăderea gradului de colectare a taxelor și impozitelor? România a progresat la acest capitol, al colectării taxelor și impozitelor, doar când a aplicat, necondiționat, legislația impusă de UE, pentru a adera la UE. Legea de înființare a Gărzii Financiare, pe modelul Gărzii Financiare din Italia, OUG 28/1999 (casele de marcat fiscale), Legea 188/1999 (statutul funcționarului public), Legea 571/2003 (Codul fiscal) și OG 92/2003 (Codul de procedură fiscală), legea prin care a fost înființată PNA (DNA), au fost acte normative esențiale pentru stoparea fraudei fiscale. Pentru că aceste legi n-au fost emise cu dedicație și asigurau protecția funcționarului public împotriva oricăror imixtiuni.
Însă, după 2003, o dată cu Guvernul Năstase, care a pus bazele frăției dintre mafia fiscală și clasa politică, a început debandada care continuă și azi. Aproape toate legile care privesc fiscalitatea, în timp, au fost ciuntite, abrogate, modificate, în favoarea mafiei fiscale. S-a ajuns la absurda situație în care, după repetatele modificări legislative, se poate fura legal TVA sau impozitul pe profit și venit, instanțele de judecată fiind obligate să țină seama de prevederi legale care permit sustragerea de la plata taxelor și impozitelor. Și, guvernele, în loc să corecteze aceste anomalii legislative, ori să întărească autoritatea inspectorului fiscal, insistă cu reorganizarea, ca unica soluție a creșterii eficienței colectării banului public. E ca și cum ai trimite la război soldatul neechipat, fără arme și muniție și după aceea îl concediezi că s-a pierdut războiul din cauza lui. Or fi având „orbul găinilor”? Mă îndoiesc! Mai degrabă, privind dincolo de aparențe, reorganizarea ascunde un trist și mizerabil adevăr: este mecanismul prin care mafia fiscală își protejează interesele și poate frauda, în liniște, banul public.
Acesta este adevăratul scop și efectul real al reorganizării fiscului: asigurarea protecției furtului banului public, nu stoparea furtului. Pentru că orice reorganizare, care presupune desființări și înființări de structuri administrative, concedieri și permutări de personal, asigură timp pentru ca mafia fiscală să opereze, nederanjată de fisc. Iar aceasta se vede în trendul descendent al gradului de colectare al taxelor și impozitelor, care, de la 33,2% din PIB în 2013 (înainte ca Guvernul Ponta să reorganizeze fiscul și să desființeze Garda Financiară), a ajuns la 28% din PIB (după reorganizarea ANAF și înființarea Direcției Generale Antifraudă care a înlocuit Garda Financiară). Și, după cum se acționează în continuare, se pare că n-am învățat nimic din cretina experiență a Guvernului Ponta și guvernelor Dragnea și continuăm în aceeași paradigmă: reorganizarea ANAF, ca prima, unica și ultima condiție a restructurării administrației publice. Restul rămân cum au fost! Or fi bune intențiile ministrului finanțelor, Florin Câțu, dar nu și suficiente. Pentru că dacă numai ANAF se reorganizează, nu și restul instituțiilor care concură la stoparea fraudelor fiscale (Parlamentul, Guvernul, Poliția, Parchetele, Justiția, Curtea de Conturi, Consiliul Concurenței), iar reorganizarea se va limita la concedieri și permutări de personal, nimic nu se va schimba, din contra, haosul fiscal va fi și mai mare, iar mafia fiscală va prolifera. Și efectele se vor contabiliza în bugetul public, iar sarabanda reorganizării va fi reluată de următorul guvern, ipocrit, ca și cum aceasta este cheia reușitei. Pentru că nu vrem să acceptăm că numitorul comun al dezastrului, în ceea ce privește colectarea taxelor și impozitelor, nu e lipsa de eficiență a instituțiilor publice, ci gradului mare de politizare al acestora și legislația proastă implementată de politicieni la solicitarea mafiei fiscale.
Oricât am minți și încerca să justificăm lipsa de performanță, nu putem să facem abstracție de faptul că între gradul scăzut de colectare al taxelor și impozitelor și politizarea fiscului există o legătură de cauzalitate direct proporțională. Iar lipsa performanței, generată de ultimii douăzeci de ani de imixtiune politică în administrația publică a demonstrat că aceasta este adevărata cauză a dezastrului, nu organigramele și structurile de personal. Eliminați influența politică din ANAF, corectați legislația fiscală, protejând interesul public și ANAF va funcționa eficient!
Pavel ROMAN
