Românii nu urăsc diaspora! Urăsc inconștiența, egoismul și cinismul!

Pentru cei ce lansează, în spațiul public, sloganul urii față de diaspora! De ce faceți recurs la morală, unde nu-i morală? Nimeni nu contestă diaspora și nici meritele acesteia și nimeni nu condamnă pe cei care au decis să plece, pentru a supraviețui sau pentru un trai mai bun! Din contra! Problema e inconștiența acestor indivizi, care sunt purtători (conștient sau inconștient) ai virusului și care acționează mai mult din instinct primar, decât din educație. Asta condamnă cel din țară! A spus cineva că nu-i primește sau le-a contestat statutul de cetățeni români, celor din diaspora? Nu despre asta e vorba, ci despre inconștiența cu care se manifestă ca purtători ai coronavirus. Dacă autoritățile din peninsulă, precum cele din China și alte țări (după analiză serioasă), au decis că antidotul împotriva răspândirii coronavirus este „stați în casă” și izolarea (carantinarea) regiunilor unde se află focarele gripei, neexistând alte soluții, pentru că nu există tratament, cum puteți justifica „migrația”? Conștient sau inconștient că ești purtătorul virusului, iar conștiența (caz în care dovedești un egoism feroce, în lupta pentru supraviețuire) sau inconștiența (caz în care se impune intervenția autorității publice) nu sunt circumstanțe atenuante, problema e că nu ai nici o scuză pentru a te deplasa din Italia (sau alte țări unde există epidemie de gripă) în România. Cum poți justifica transportul virusului, care devine fatal pentru cei din jur, ce suferă de afecțiuni cronice sau pentru bătrâni? Cum altcumva decât printr-un egoism și un cinism greu de înțeles din punct de vedere moral? Nu mai invocați că reacția românilor, față de „invazia” din Italia, Spania și Germania, determinată de fuga de coronovirus, ar fi ură. Nu este ură! Este o reacție firească, de auto-apărare, împotriva inconștienței celor ce transportă virusul, deliberat, asumându-și, cinic, rolul de contaminator. Cum să fie tolerați și înțeleși pentru ceea ce fac, când aduc moartea? N-au alternativă? Sunt în situația în care și-au pierdut locul de muncă, au rămas fără resurse financiare, n-au unde locui și n-au hrană? OK! Îi înțelegem! Dacă acestea au fost motivele ce i-au determinat să plece, îi înțelegem. E logic! Nu înțelegem altceva.

Dacă sunt în această situație, de ce nu procedează corect și moral? De ce nu respectă regulile stabilite de autorități? Nu cred că statele din care pleacă nu au alocate fonduri pentru a rezolva aceste situații. Nu cred că Italia nu poate asigura cazare și masă pentru cei care au rămas fără locuri de muncă și fără cazare. Și așa să fie, admițând ca nu au resurse pentru supraviețuire în Italia, Spania, Germania sau alte țări de unde se întorc românii, sau că autoritățile din statele respective nu le asigură condiții pentru supraviețuire (deși mă îndoiesc că ar fi așa), ceea ce nu înțeleg și consider că este egoism și cinism maxim, e faptul că românii ce se întorc în țară, încearcă să fenteze autoritățile, ocolind cele mai elementare și simple măsuri de blocare a răspândirii coronavirus: autoizolarea și carantina. Sub tot felul de pretexte penibile, apelând la minciună, fals sau chiar la mită, mare parte din românii ce se întorc în țară – mulți dintre ei purtători de coronavirus -, încearcă (și foarte mulți chiar reușesc) să „fenteze” autoritățile, evitând izolarea și carantina.

Aceștia reprezintă pericolul care îi sperie pe românii din țară și-i determină să reacționeze (de multe ori chiar prea dur), nu cei care respectă regulile. Și, din păcate, sunt foarte mulți care apelează la trucuri imorale pentru a „fenta” autoizolarea și carantina. Dovada constă în faptul că numărul celor infectați cu coronavirus este direct proporțional cu numărul celor care au „fentat” autoizolarea și carantina, încălcând regulile elementare la întoarcerea în țară, din zone cu focar de coronavirus. Luați fiecare caz în parte, începând de la cei care s-au întors din Italia și până la imbecilul de polițist în rezervă, care a infectat majoritatea celor depistați cu coronavirus în București și o să constatați că toate cazurile de infectare cu coronavirus în România au la bază încălcarea regulilor de bază, în cazul acestei epidemii, de către românii care s-au întors în țară și au „fentat” măsurile impuse de autorități. Deci, românii nu urăsc pe cei din diaspora, cum se acreditează ideea, ci sunt supărați că mulți dintre cei din diaspora, dintr-un instinct de supraviețuire mult prea egoist și cinic, încalcă regulile elementare impuse de autorități, respectiv nu respectă măsurile privind limitarea răspândirii virusului. Iar pentru asta vreți să fie apreciați și aplaudați, pentru că fac parte din diaspora? Pentru că, conștient sau inconștient, își infectează părinții, rudele, cunoștințele, iar efectul este moartea celor suferinzi de boli cronice sau a bătrânilor, ați vrea să li se mulțumească, pentru că fac parte din diaspora? Or fi frații și rudele noastre, dar nu pot fi tolerate fuga din carantină, nerespectarea izolării, „fentarea” carantinei sau izolării, sau nerespectarea normelor de igienă și comportament, pentru că iresponsabilitatea lor are ca efect condamnarea la moarte a semenilor.

Deci, nu e vorba de ură, ci de o reacție firească împotriva celor care nu respectă regulile și nu aplică măsurile stabilite de autorități. Că nici autoritățile nu-și fac treaba (cu concursul, bineînțeles, tot al celor care vor să încalce regulile), este altă poveste. E clar că sunt și vor fi depășite de situația existentă, pentru că au fost prinse „cu pantalonii în vine”, cum se spune, prea ocupați cu „ciorovăiala” politică și împărțirea „ciolanului”, pentru a mai avea timp să se ocupe serios de efectele coronavirus. Nici izolarea la domiciliu, nici carantina, nu sunt organizate conform cu cerințele și normele în vigoare. Nici testarea și nici spitalizarea nu se desfășoară corect și conform normelor (ferească Dumnezeu de situația în care o mie de persoane ar avea nevoie de terapie intensivă. Ar urma colapsul sistemului de sănătate și al autorității publice în domeniu). Asta nu scuză însă lipsa de cooperare și sustragerea celor ce se întorc în țară de la respectarea normelor de igienă, autoizolare și carantină.

În situații de acest gen, indiferent că ești în țară sau faci parte din diaspora, este de apreciat altruismul (care presupune sacrificiul și exemplul personal, respectiv mă supun oricărei reguli, indiferent de consecințe, pentru a nu contamina și pe alții) și nu egoismul (care presupune supraviețuirea, prin orice mijloace și în orice circumstanțe).

Pavel ROMAN