Mi-am adus minte, citind o postare referitoare la „cum relaționăm cu copiii”, că prietena mea Ramona, psihologă de felul ei, mi-a spus cândva o treabă importantă: să-ți educi copiii, întotdeauna, folosind propoziții/fraze afirmative și nu negative; le spui CUM să facă și NU cum „să NU facă” un anumit lucru; concret, „dacă atingi priza, poți să te curentezi; dacă urci pe mobilă, poți să cazi și să te lovești; dacă mănânci multe bomboane, poți face carii dureroase” ș.a.m.d. În acest fel, spunea Ramo, copilul și învață automat ce se întâmplă dacă FACE un anumit lucru, spre deosebire de copiii care, dacă aud „nu atinge priza, nu urca pe mobilă, nu mânca dulciuri” etc., NU înțeleg deloc de ce să nu facă acele lucruri. Și asta pentru că un copil de doi, trei, patru ani and so, habar n-are de ce nu are el voie să atingă o priză sau să urce pe un blat de bucătărie, dacă nu leagă acțiunea de consecință.
Acuma! Din experiență proprie vă dezvălui aicișa:
1. Am aplicat ce-a zis Ramona.
2. Avantajul e că pruncul pricepe, mai ales dacă îi și repeți treaba, că așa-i în fotbal, repetiția e mama învățăturii.
3. Dacă tot repeți, pozitiv, așa, copilul pricepe categoric până la urmă. Dacă îi spui doar că nu-i voie nush ce și nu-i spui și DE CE, după repetiții îndelungate de „nu-i voie” mai poate urma doar o mamă de bătaie, pe motiv, desigur, că monstrulețul „nu pricepe”. Păi, de unde să priceapă, dacă după „nu-i voie” nu mai urmează nimic altceva?
4. O altă consecință ar fi una experimentată pe propria-mi piele, mai ieri: „Sofia, te rog să te dai jos din pom…” Instantaneu, peste educația mea pozitivă (și neterminată), s-a plasat intervenția ei: „Că dacă nu, ce, mami?”
#EducațiePozitivă
#JosBătaia(DinPom)
Eugenia CRAINIC (sursa FB)
Foto: Avantaje.ro
