Am o groază de prieteni stomatologi și n-aș vrea să-i prind pe unii dintre ei că-mi zic ceva „de dulce” la postarea asta, însă nu pot să nu mă documentez. Că așa e normal, zic. Văd pe „feisbuc” o groază de postări d-ale dentiștilor (am numărat, fără efort, cel puțin douăsprezece), cum că mai gata va trebui să ne vindem un rinichi dacă vrem o plombă, o punte, ceva, de-acum încolo, fiindcă sunt copleșiți de costurile noilor norme de igienă care li se impun din cauza covidului. Acuma, eu vin și zic: la dentist, ca norocul, n-am motive să merg. Totuși, cu copiii merg și dacă am și dacă n-am treabă, că am dat de-o doctoriță tânără și drăguță care pe fiică-mea, cel puțin, o face să râdă și s-o iubească. Așa că mergem tot la două luni, ba o extracție, ba o sigilare, ba una, ba alta. Mărunțișuri. În fine, de când o știu pe dentista asta, să tot fie vreo 9 ani (Sofia avea opt luni când am dus-o prima oară la ea, să se uite de ce n-are fata mea niciun dinte, că în parc până și copiii de patru luni aveau barem doi… De, mamă nebună!); deci de când o știu, nu intrăm în cabinet dacă nu ne punem picioarele într-o chestie care ne încalță cu pungi albastre de plastic; nu ne așezăm pe scaun până nu ne dă un soi de halat de unică folosință, cu mâneci lungi, peste care pune o bavețică din ceva material plastic, flexibil însă; nu i-am văzut fața în cabinet niciodată, fiindcă are așa: botoșei de-ăia albaștri ca noi (pe jos poți să tai clisă și părădăici și să mănânci), halat și pantaloni albi, mască peste gură, PESTE CARE are vizieră (de altfel, la ea am văzut prima dată o vizieră, acum opt ani… ba, mint, are și tata una, pentru când sudează, mă rog…); halatul i-a fost mereu închis până în gât; pe mâini are mănuși pe care și le trage doar după ce se spală ca chirurgii-n filme, de mă mir că mai are piele pe degete; practic, i se văd doar ochii, prin viziera aia; de sterilizat și ce mai e pe-acolo ce să mai zic, are o cameră specială pentru asta, am văzut-o cu coada ochiului, pare un frigideroi mare plin cu sertare transparente, plin de leduri și ușor zgomotos, care-i omoară, sunt sigură, și pe tații virușilor. Ce vreau să zic: condiții mai draconice ca la fata asta n-am văzut în NICIUN CABINET medical sau de dentiști din Arad. Punct. Și asta nu de când cu covidul, ci de opt ani, de când o cunosc. Și, în sfârșit, întrebarea: dacă prețurile cu care lucrează sunt absolut decente și investiția sa în igienă este uriașă, OBSERVABILĂ cu ochiul liber, despre ce condiții igienice în plus vorbesc dentiștii, cum am zis mai sus, încât m-am și speriat văzând la ce prețuri vor fi „nevoiți” ei să urce lucrările din cauza condițiilor de igienă suplimentare pe care trebuie să le ofere??? Păi, până acuma n-au fost tot ca la dentista mea condițiile alea? Vă spun eu sigur că dacă fata asta mai adaugă ceva în materie de igienă, îi mai lipsește doar să lucreze sub un tunel cu raze ultraviolete… Așadar, despre ce vorbim? Că-mi place să fiu lămurită, nu de alta.

Eugenia CRAINIC (sursa: fb)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here