Aceste așa zise clanuri (în fapt niște adunături de lepădături sociale, analfabete, imorale și primitive, pentru care instinctul primar este unica formă de manifestare), sunt creația unei societăți bolnave, care și-a pierdut nu numai busola morală, ci și pe cea a civilizației. Dacă n-am avea o așa zisă clasă politică (în fapt, tot o adunătură de interlopi, cu gulere albe, cu aceleași mentalități și apucături retrograde, ca și clanurile interlope de țigani sau români) ce colcăie de imoralitate, cu un comportament atât de duplicitar și o astfel de administrație publică, coruptă și comodă (nu-i interesează decât să-și primească salariile și pensiile, fără nici o legătură de cauzalitate cu munca), aceste așa zise clanuri n-ar exista. Ele au apărut – speculând slăbiciunile sistemului -, există și operează pentru că „frații” lor, politicienii, au făcut și fac tot posibilul ca legea să nu se aplice în România pentru infractori. Iar clanurile profită și supraviețuiesc prin încălcarea sistematică a legii, profitând de atacurile permanente ale politicienilor asupra justiției, adică de slăbirea sistemului de justiție.
De altfel, clanurile de interlopi există și pentru că au aceleași surse de venit precum politicienii. Astfel, sursele lor de venit, ce le asigură supraviețuirea și bunăstarea sunt, exclusiv, frauduloase, fiind obținute prin încălcarea sistematică a legii, precum în cazul politicienilor. De ce reușesc? Pentru că exploatează, prin corupție sau imitând politicienii, toate slăbiciunile și breșele sistemului administrativ. De la Poliția Comunitară, Poliția Națională, ANAF, Inspectoratul de Stat în Construcții, ANPC, Garda de Mediu, Direcțiile pentru Protectia Copilului, instituțiile care se ocupă de persoanele cu dizabilități și pană la sistemul de justiție (Parchete, Instanțe de judecată), toate sunt vulnerabile din cauza presiunilor politicianiste, astfel că sunt penetrate ușor și corupte de clanurile țigănești și alte clanuri interlope. Din cauza slăbirii sistemului administrativ și de justiție, urmare a intervenției brutale și de tip mafiot a politicienilor (prin numiri în funcții sau schimbări pe criteriile de obediență), bugetul de stat și instituțiile bugetate, prin corupție, au devenit sursele de supraviețuire și de protecție a clanurilor mafiote. Nimeni nu-i verifică și nu-i întreabă, pe țigani și clanurile lor, de sursele de venit din care-și construiesc palatele, din ce-și organizează „parangheliile” și-și cumpără „bolizi” de lux și nici nu-i impozitează. Fac bani, ilegal, exploatând traficul de carne vie, prostituția, traficul de droguri, jocurile de noroc, cămătăria, traficul cu mașini de lux furate, din exploatarea rețelelor de cerșetorie și furt, înșelăciune, din „taxe de protecție”, șantaj etc., pentru că autoritățile publice, ori sunt timorate, ori corupte, ori neprofesioniste, adică incapabile să aplice legea în cazul clanurilor țigănești sau alte clanuri de tip mafiot.
Aflăm despre dimensiunea și gravitatea fenomenului abia când clanurile se răfuiesc între ele și se lasă cu morți, exact cum se întâmplă și în cazul clanurilor politice, care cad și se deconspiră abia când se răfuiesc între ele. În rest, despre victimele acestor clanuri, terorizate și agresate fizic, lăsate fără case din cauza cămătăriei, a miilor de femei și copii obligați să se prostitueze, a celor terorizați sau a celor obligați să-și abandoneze casele din cauza terorismului exercitat de aceste clanuri, aflăm întâmplător sau deloc, pentru că deși sunt publice cazurile, autoritățile publice au instituit o „omerta” extrem de dubioasăDeci nu pentru că fenomenul nu există. Ci pentru că autoritățile, din cauza corupției, incompetenței generată de numirile politice, șantajului, apartenența la clanuri sau fricii, sunt surde și oarbe la ceea ce fac clanurile și tac. Dacă ANAF, Poliția, Parchetele și celelalte autorități publice și-ar face datoria și ar impozita toate veniturile sau ar confisca toate veniturile obținute ilicit, or ar opri dezmățul din bani publici reprezentat prin ajutoarele sociale acordate necondiționat, clanurile ar dispărea. Pentru că sursa lor de venit este infracțiunea și tolerarea acesteia de către autorități.
Din păcate, deși a devenit un fenomen ce pune în pericol existența statului de drept, politicienii români nu reacționează, pentru că au nevoie de aceste clanuri. De ce? Pentru a-și menține statutul și a-și proteja sursele de venit ilicite. Ei nu pot guverna fără clanuri. Au nevoie de voturi și le plătesc acordând ajutoare sociale membrilor clanurilor. Au nevoie de protecție fizică, pentru a se apăra de cei pe care-i mint și înșeală și apelează la clanurile de bombardieri (vezi exemplul lui Năstase, Dragnea, Codrin Ștefănescu etc.). Au nevoie de distracție și apelează la maneliștii și damele de consumație ale clanurilor. Își protejează fraudele fiscale, modificând legile, de care profită și clanurile. Reduc pedepsele și le anulează, pentru a nu răspunde pentru faptele săvârșite, fapt speculat și de clanuri. Construiesc din surse obscure, fără autorizații, palate uriașe, pe numele rudelor (pentru a ascunde veniturile nelegale), fapt imitat și de clanuri. Dau cu pumnul în studiourile de televiziune, în direct și nu li se întâmplă nimic, fiind imitați și de clanuri. Fac evaziune fiscală, fapt imitat și de clanuri. Mint, înșeală și șantajează, fapt imitat și de clanuri. Iau mită, fapt speculat de clanuri. 
În concluzie, existența clanurilor țigănești în România (și nu numai), are ca adevărată cauză imoralitatea și comportamentul jegos și mizerabil al clasei politice. Analizați comportamentul clasei politice din ultimii treizeci de ani și o să observați că este aproape identic cu al clanurilor țigănești. Nu există aproape nicio deosebire. E bazat pe minciună, înșelăciune, furt de la bugetul public, furtul de voturi, manipulare și încălcarea sistematică a legii și a regulilor morale în societate. În aceste circumstanțe, clanurile țigănești sau altele de acest gen, nu sunt decât efectul comportamentului imoral al clasei politice din ultimii treizeci de ani, care a generat disoluția autorității publice, creând un haos absolut în administrația publică, de care au profitat, la maxim, cei certați cu legea și civilizația. Or, când numitorul comun al funcționării administrației este traficul de influență, mita și obediența politică, mai are rost să ne întrebăm de ce există și supraviețuiesc clanurile? Nu e o întrebare retorică? Mai grav e că, în prezent, așa cum au arătat cei de la ”RISE PROJECT”, între clasa politică românească și clanurile țigănești sau de interlopi nu mai există o linie de demarcație. Din contra, cele două entități au început să fuzioneze, devenind o entitate, ceea ce reprezintă o dovadă că și puterea politică începe să fie preluată, direct, de aceste clanuri. Iar dacă până acum se bănuia că în spatele unor politicieni se află clanurile mafiote, acum devine o certitudine.
Oare către ce ne îndreptăm? 

Pavel ROMAN