Nu am nicio așteptare de la alegerile care vor avea loc peste o săptămână. Va câștiga Bibarț, alesul lui Falcă. Grație voturilor neoprotestanților, și ei ai lui Falcă. Spiritul machiavellic al lui Falcă i-a subjugat – și nici nu a fost greu: neoprotestanții urmăresc doar interesul restrâns al comunității lor, nicidecum interesul comun tuturor arădenilor. Așa că, din partea arădenilor, domnul Bibarț are deja în tașcă peste 12.000 de voturi, dacă nu cumva 15.000. Vor mai fi și alți fani, cu siguranță.
Prin ce s-a remarcat domnul Bibarț? Eu nu știu, poate știți dumneavoastră. Dar viitorul administrației arădene rămâne oricum unul fără substanță, anost, lipsit de dinamism, de inteligență managerială. Falcă i-a lăsat lui Bibarț o administrație „adormită”. Cum așa?, veți zice. Simplu. Falcă a condus singur, dictatorial. Nu a acceptat alte opinii. El și-a fost suficient sieși. A fost marele faraon. Numai că, spre ghinionul arădenilor, a construit piramide pitice și caraghioase, care nu se văd de dincolo de dunele de nisip. În consecință, Aradul a devenit un fel de comună prăfuită, comparativ cu Oradea, Timișoara, Cluj-Napoca, Alba Iulia etc. O Micălaca mai mare, cum ar zice Horia Medeleanu, fie iertat!
Un bun manager, administrator este acela care știe să-și aleagă echipa. El nu poate gândi totul. Este nevoie de mai multe minți. Or, Falcă a ucis din fașă spiritul creator al corpului administrativ. A lenevit mințile, a învățat oamenii că nu este necesar să gândească, să vină cu idei, proiecte, că doar el, ȘI NUMAI EL!, le știe pe toate. Nu este nevoie de ceilalți.
De aceea, chiar dacă ar fi un geniu, CEEA CE NU ESTE, Călin Bibarț nu ar fi decât un biet epigon al bietului Falcă. De ce? Pentru că are în spate un corp administrativ adormit, căzut în letargie, ca să nu spun, lene mintală și mentală. La Arad, ca să creștem ca municipiu, este nevoie și de o nouă administrație, nu doar de un alt gen de primar. Dar nu avem, nu vom avea această șansă. Același gen de primar, chiar mai „subțire” decât Falcă, același corp administrativ letargic, același Consiliu Local obedient, nu fără răsplată, în fața Stăpânului lacom și de un interes personal cinic sau, poate, sadic. Greșesc? Bine ar fi!
Tristan MIHUȚA
