Fotbalul, sportul în general, este reflectarea fidelă, fotografică aș zice, a realității din țara respectivă – așadar, și a realității românești. Sportul a devenit INDUSTRIE. Se investesc bani mulți, se recurge la tehnologii performante și la știință. Noi, românii nu avem nici bani și nici nu am ținut pasul cu lumea în privința creșterii și educației generațiilor de sportivi.
Este adevărat, mai sclipim uneori, rar de tot, dar asta datorită unor persoane fanatice. Halep a fost și este pe cont propriu, este produs personal, produs propriu. Am aflat că zilele acestea România a cucerit patru medalii de aur la C.E. de canotaj din Polonia. Cât a cheltuit statul român? Acești canotori se pregătesc pe unde apucă, în condiții mizere. Ei sunt niște auto-condamnați la muncă silnică, adevărați eroi în lupta cu sinele, mai întâi, și cu sportivi din lumea largă, apoi. Luptă și ei, crezând că vor fi răsplătiți, apreciați. Cât îi respectă statul român, puterea politică, știm cu toții.
Ne-a pus Norvegia în patru labe? De ce să ne mirăm?! N-or fi ei mai talentați ca noi, dar sunt mai bine pregătiți, mai bine selecționați, mai bine făcuți fizic și, peste toate, mai serioși, mai educați.
Despre Hagi ăla mic, nimic – că așchia a sărit prea departe de pom și nu e decât băiatul lui TATA.
Tristan MIHUŢA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here