Hienele nu abandonează prada!

Adevărul nu poate fi în ambele tabere. Și nu poate fi ascuns pentru mult timp. Nu știu cine minte și cine spune adevărul, în disputa dintre Nica și Fritz privind conținutul protocolului de colaborare! Ce e mai mult ca sigur e că în spatele acestei neînțelegeri politice, sunt interese materiale. E vorba de accesul la banii publici. Nu sunt nici PNL-ist, nici USR-ist, ci doar un înverșunat (real, nu ipocrit) opozant al PSD, frate cu toți cei care nu suportă, pe bune (nu ipocrit) cancerul pesedist. Din punctul meu de vedere, PSD este cel mai mare rău pe care l-a experimentat România post 1989. A fost cel mai nociv experiment politic, pentru că a ridicat traficul de influență și mita, adică corupția la nivel de instituție publică și s-au servit de ele timp de treizeci de ani. PSD a eliminat din viața publică tot ceea ce ține de competență, valoare, concurență și, mai ales, tot ceea ce ține de moralitate. Pentru acest partid n-a existat nimic nepermis, ceea ce nici comuniștii n-au reușit să realizeze.

Însă, la ceea ce asist în aceste zile, mă cutremură. Disputa între Fritz și Nica, nu e o dispută pentru binele Timișoarei sau a județului Timiș, ci e o dispută pentru „ciolan”. Cine e sincer, ne va răspunde, în curând, viitorul. Ar fi o naivitate să nu înțelegem că, de fapt, cei doi se ceartă pentru funcții și, în special, pentru cele de ordonatori de credite bugetare. Cu experiență în domeniu, Nica, pe modelul pesedist, vrea tot „potul”. Precum Dragnea, nu? Adică, conform „protocolului” propus de Nica, împărțirea funcțiilor la nivel județean să se facă conform rezultatelor scrutinului la nivel național. Ceea ce lui Fritz, pe bună dreptate, i se pare absurd, pentru că ar fi ceva, model Tăriceanu. Adică sfidarea deciziei electoratului. Fritz vrea, conform rezultatelor scrutinului, să fie paritate. Dar Nica, nu! Cum se va încheia această dispută, nu știu. Știu doar că adevărații câștigători sunt cei ce așteaptă, cu balele până la pământ, să se infrupte din banii publici. Ei sunt adevărații autori ai circului la care asistăm. Pentru că Timișoara, respectiv Consiliul Local, are în pix cei mai mulți bani de alocat, mult mai mulți decât Consiliul Județean. Ca să nu mai vorbim că cea mai mare parte din banii alocați la nivel de județ, vin, de regulă, la pachet cu beneficiarii contractelor. Pe când la nivelul Primăriei, altfel stau lucrurile. Aici e lupta. Mafia fiscală (aceeași ca și pe timpul PSD, Ciuhandu, Robu) s-a repliat rapid și a devenit, aproape in corpore, penelistă (de conjunctură). De ce? Pentru că iubesc PNL-ul? Aiurea! Pentru că-l consideră pe Nica, avându-i în vedere experiența în șmecheriile din administrație, mai abordabil. E român, nu? Pe când în cazul lui Fritz nu știu la ce să se aștepte. Dacă e un neamț cu conștiință? Dacă nu suportă traficul de influență și mita? Dacă face licitațiile corect și nu mai acceptă acte adiționale pentru dublarea prețului? Dacă nu suportă nepotismul și epurează primăria? Dacă face recepțiile lucrărilor, cum scrie la carte și refuză „fușăraiele” și bagă în faliment căpușile bugetare? De unde mai fură antreprenorii abonați la spolitatul banului public și de unde mai asigură comisioanele pentru șefii politici? Cu Nica e mai simplu, nu? E de-al nostru și știe regulile comisionului și ale para-ndărătului!

Așa gândesc (și, mai ales, speră) cei care încă nu s-au dezmeticit din „capul în gură” aplicat de Fritz și de cei ce l-au susținut pe Fritz (și au fost mulți, mult prea mulți pentru estimările celor care erau siguri că l-au securizat pe Robu). Acum, cei aflați în corzi, de frică că vor pierde accesul la pușculița de bani publici, Primăria Timișoara, încearcă să se răzbune, băgându-i sub nas, lui Nica, un protocol prin care vor să obțină toate funcțiile unde se împart banii publici. Ca să-l lase pe Fritz în postura de primar onorific, fără acces la bani. Pe modelul Dragnea împotriva lui Iohannis. Nu știu dacă istoria se va repeta și finalul celor care au creat această dispută va fi unul de tip Dragnea. Cu siguranță însă, Fritz s-a prins de schemă și, sfătuit de cei din jur (nu vă faceți iluzii că n-are consilieri care nu înțeleg șmecheriile mafiei fiscale timișorene), nu mușcă ca prostul, știind exact ce trebuie să facă. Iar chestia că el este cel care se duce spre PSD, e o cacealma electorală, pentru că mafia îngrășata de PSD, nu s-a mutat, în nici un caz, în tabăra USR și a lui Fritz.

Sunt curios de ce va urma, pentru că, se pare, în Timișoara are loc un război între stilul dâmbovițean de administrare a banului public (adus o dată cu administrația sudistă, în Transilvania și Banat) și unul vestic, încă prezent în memoria colectivă a celor care știu ce înseamnă civilizația reală. Pariem pe cine va câștiga? Moscova sau Berlinul?