Circ pentru naivi și ignoranți! Și dacă Poliția și Parchetele fac cercetări, la spitalul din Piatra Neamț, ce se întâmplă? Averea publică și banii publici se fură legal (repet, legal!) în România, iar ceea ce fac organele de cercetare penală, azi, nu e decât teatru ieftin, neprofesionist, pentru fraieri, pentru că nu va avea nici o finalitate. Timp de treizeci de ani, așa zișii politicieni care au activat sau activează în Parlament, au devenit ori complici ori protectori ai grupărilor de crimă organizată ce se ocupă cu furtul banului public.
Astăzi, majoritatea parlamentarilor sunt or interlopi, afiliați unor grupări de acest tip, or evazioniști, cu pedigree, afiliați unor grupări de acest tip, care s-au preocupat și se preocupa, în continuare, ca să anuleze orice răspundere penală sau administrativă ce-i vizează pe cei care administrează fonduri publice, ori delapidează și fraudează fondurile publice.
Exagerez? Analizați Legea 241/2015, a evaziunii fiscale, cum a fost modificată și ciuntită, încât nimeni nu mai poate fi condamnat pentru evaziune fiscală, decât dacă este imbecil. Analizați ce-au făcut, recent, cu Legea 12/1990 (pe care au abrogat-o), lăsând două instituții importante, ANAF (Direcția generală antifraudă fiscală) și Poliția (Direcția de combatere a infracțiunilor economice), fără obiectul muncii. Astăzi, cu o astfel de legislație în domeniul evaziunii fiscale și a provenienței și circulației bunurilor, trebuie să fii naiv dacă vinzi, să mai înregistrezi în contabilitate achizițiile sau să mai declari veniturile, pentru că nu mai există nici o răspundere dacă deții marfă fără documente legale de proveniență. În aceste condiții, cine crede că Arsene sau Popa vor păți ceva în urma cercetărilor, se înșeală total și speră aiurea că justiția e capabilă să facă dreptate în România. Justiția, din păcate, operează cu legi. Iar legile, în acest caz, ori au fost abrogate, ori modificate, ori golite de conținut, astfel încât să nu atragă răspunderea celor care le încalcă premeditat. Dacă analizați cum funcționează sistemul de fraudare al banilor publici, alocați pentru investiții, o să înțelegeți că parlamentarii de azi – ajunși pe liste electorale prin „bunăvoința” unuia ca Arsene sau Popa, care au întocmit listele -, au avut grijă să creeze un mecanism, aproape perfect, diabolic de eficient în fraudarea banilor publici, astfel încât președinții de consilii județene (și nu numai), adică ordonatorii de credite, care împart banii de investiții, dezvoltare, dotare și întreținere a obiectivelor publice, să n-aibă, în fapt, nici o răspundere, indiferent cui și cum ar aloca banii publici. Președinții de Consilii Județene, prin grija parlamentarilor, au devenit un fel de dictatori, pentru care legea nu există! Ei au în pix doar decizia alocării sumelor, cui și cât, nu și răspunderea pentru ce se întâmplă cu banii alocați. Culmea, deși nu există răspundere, doar pentru că atribuie banii publici, percep și primesc, neoficial, un „procent” din valoare investiției. Sub ce forma îl primesc? Cash sau în natură? În acest domeniu metodele s-au perfecționat încontinuu încât „practicanții” sunt cu ani în fața organelor de cercetare penală, care, pentru a li se cumpăra liniștea, au fost mituite cu salarii mari, pensii speciale și, cel mai grav, li s-au anulat obligațiile și răspunderile. De la cash (contracte de împrumut și restituire de împrumut, închirieri fictive de utilaje, birouri, angajări) și pană la plata „comisionului” urmare a unor servicii fictive prin firme de consultanta aparținând membrilor de familie sau cunoștințelor apropiate, mecanismele de încasare a comisionului/șpăgii au devenit extrem de sofisticate, încât e aproape imposibil să se reconstituie traseul șpăgii, de la mituitor la adevăratul mituit. Pentru că șpaga nu se dă direct, ci prin intermediari, intermediari gata oricând să se sacrifice pentru a proteja pe adevăratul mituit.
Deci, ca să ajungi la capătul firului, de cele mai multe ori e imposibil, pentru că legătură între mituitor și mituit nu este directă și are multe „paravane” interpuse, caz în care ar fi necesară o strânsă cooperare instituțională, devenită imposibilă în urma deciziei Curții Constituționale, la cererea mafiei politice, de eliminare a unor instituții din mecanismul combaterii corupției și al evaziunii fiscale, fapt ce face ca organele abilitate să nu mai dispună nici de cadrul legal, nici de infrastructura și nici de sprijinul politic necesar instrumentării acestor genuri de fapte. Pe de altă parte, din punct de vedere decizional, conform legilor în vigoare, începând de la licitațiile organizate pentru adjudecarea contractelor și până la recepția și plata obiectivelor realizate, ordonatorul de credite, cel care este beneficiarul șpăgilor, nu are nici o implicare directă. Pentru asta, are la dispoziție o armată de slugi (consilieri județeni, șefi de servicii și birouri, compartimente de specialitate, juriști), recrutată pe principiul obedientei totale, care-și protejează șeful și pe care-i plătește, regește, tot din banii publici. Ei, consilierii, șefii de servicii, membrii comisiilor de licitație și recepție a lucrărilor publice, juriștii, știu cui și cu cât trebuie atribuit contractul și procedează în consecință. Organizează licitațiile cu dedicație, având grijă ca cel ce le adjudecă să dețină cel mai mare punctaj; stabilesc prețul încât să conțină și para-ndărătul; suplimentează contravaloarea proiectelor, prin acte adiționale, recepționează lucrările și asigură plata acestora. Așa că, pe circuitul: propunere proiect – aprobare proiect – organizare licitație – recepție lucrări și plata lucrărilor, sunt interpuși, cu tot „tacâmul” răspunderii administrative și penale: consilierii județeni, comisiile de licitație, diriginții de șantiere și comisiile de recepție. N-o să vedeți semnătura președintelui consiliului, decât după ce o armată de specialiști și juriști și-au asumat oportunitatea și legalitatea încheierii contractului, a derulării acestuia, recepția și plata lucrării, adică după ce s-au întocmit toate actele opozabile semnatarilor. În aceste circumstanțe, ce-or să găsească organele de cercetare penală? Cum or să ajungă la adevărații vinovați? Exact cum au ajuns la Oprișan, Cosma, Stănescu, Bojin și mulți alți „baroni” din România, îmbogățiți – după cum prezintă mass-media -, din para-ndărăt, în fața cărora legea și organele de cercetare penală, ANI și ANAF (Directia de control al averilor persoanelor fizice) s-au dovedit total impotente. Dacă sunt profesioniști (m-aș mira, în condițiile în care toate instituțiile publice au fost politizate, nepotizate și epurate de specialiști), ce vor constata? Că licitațiile au fost trucate, iar câștigătorii au întocmit dosarele pe baza informațiilor furnizate de comisia de licitație? Că s-au comis fraude fiscale, de către firmele care au executat lucrările? Că firmele care au executat lucrările, nu au respectat proiectelor și devizele de materiale, făcând economie, nu au utilizat ori au utilizat materiale de proastă calitate, pentru a putea plăti comisionul (șpaga) pentru atribuirea contractului și că lucrările efectuate, deși erau de proastă calitate, au fost recepționate ca fiind de bună calitate? Ex: în loc să utilizeze piatră de calitate, concasată, pentru terasament, în cazul realizării infrastructurii rutiere, au utilizat balastru cu pământ sau piatră calcaroasă în loc de granit, în cazul mixturi asfaltice, însă în acte, au trecut materialele din proiect. Sau, în loc să achiziționeze măști faciale, combinezoane de protecție, dezinfectanți corespunzători, firmele intermediare, în complicitate cu ordonatorii de credite, dotează spitalele cu materiale tip „Hexi Pharma”, adică cu produse contrafăcute. Ce mai pot afla? Că deși s-a făcut o lucrare proastă, comisiile de recepție au acceptat lucrarea și astfel s-a dat „bun de plată”? E o rețetă, ce se practică de treizeci de ani, valabilă în toată România! Se fură „legal”, pentru că nu există răspundere pentru cei ce administrează banii publici. În final, pentru că trebuie și „țapi ispășitori”, lucrându-se profesionist, eventual, se va descoperi că firmele care au executat lucrările, ca să poată plăti șpăgile pentru primirea contractelor, au comis fraudă fiscală? Că membrii comisiei de licitație au trucat licitația și au aprobat, nelegal, acte adiționale la contractele inițiale? Că cei din comisiile de recepție și-au făcut superficial treaba și au recepționat lucrări de proastă calitate, sub standarde? Și? După ani de cercetări (că trebuie respectate procedurile stabilite de parlamentari și asigurat dreptul la apărare, nu?) și vreo zece de instanță (cred că suntem recordmeni mondiali și ar trebui să fim înscriși în „Guinness book”, la capitolul tertipuri pentru amânări și lungirea procesului), pentru că trebuie oferit ceva naivilor, care mai cred în „statul de drept”, vor fi trimiși în judecată, pentru fapte minore, vreo câteva persoane, care nu vor înțelege niciodată de ce sunt ei „țapii ispășitori”? Iar președinții de consilii județene, adică „baronii” ori alți ordonatori de credite, specialiști în para-ndărăt, adevărații vinovați, ca de obicei, nu vor păți nimic. Îi vor înlocui pe cei „sacrificați” de pe „filiere” și, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și morții de la „Colectiv”, spitalul din Piatra Neamț – și alte exemple de acest gen, care au mai fost și vor mai urma, datorită faptului că în loc să se preocupe pentru a propune și vota legi care să protejeze investițiile publice și banul public, care să atragă răspunderea celor ce le încalcă, parlamentarii se preocupă, de treizeci de ani, să elimine răspunderea pentru cheltuirea frauduloasă a banului public și să distrugă autoritatea publică, care se ocupă de modul cum este cheltuit banul public -, sunt de vină că erau în momentul și locul nepotrivit, își vor relua activitatea de atribuire a contractelor, prin aceeași metodă a „comisionarii”, convinși ca sunt de neatins, cât timp legea rămâne așa cum a fost votată de slugile lor din Parlament. Însă, pentru orice gândire de bun simț, oricât s-ar încerca mușamalizarea adevărului, prin pasarea vinovăției către anumite persoane sau instituții, numitorul comun în cazul „Colectiv”, „Hexi Pharma”, Piatra Neamț și altele de acest gen, este același: corupția endemică, generalizată, la toate nivelele unde se operează cu bani publici, respectiv furtul din banii publici și, mai ales, șpăgile încasate, prin condiționarea atribuirii lucrărilor publice de către „baronii”, ordonatori de credite, din toate instituțiile publice.
Dacă Parlamentul și Guvernul României, respectiv „clasa politică”, nu vor înțelege că fără legi simple și clare, care să asigure protecția banului public, respectiv a investițiilor publice și care să nu mai permită unor indivizi, să condiționeze atribuirea lucrărilor publice, de încasarea unor comisioane (șpăgi) – care au ca efect executarea unor lucrări sau achiziția de echipamente tehnice ori aparatură, de proastă calitate -, siguranța cetățenilor va fi pusă mereu în mare pericol, atunci avem o problemă uriașă. Pentru că ce s-a întâmplat la ”Colectiv” și Piatra Neamț, din cauza lăcomiei și a corupției, se poate întâmpla oricând și oriunde în România, având în vedere că toate investițiile se derulează după același tipic: se cere șpagă, iar șpaga presupune executarea unor lucrări cu materiale de slabă calitate, achiziția unor echipamente tehnice și de aparatură ieftine, de proastă calitate, la prețuri uriașe și recepția lucrărilor sau a achizițiilor de către comisii subordonate ordonatorilor de credite care încasează șpăgile. Dacă s-ar proceda ca în Germania, Franța sau alte țări din UE, iar recepția achizițiilor publice și a lucrărilor (investițiilor) publice, s-ar face de către organisme, neutre, subordonate Guvernului ori Parlamentului, cărora li s-ar stabili răspunderea pentru calitatea lucrărilor sau bunurilor recepționate (cu excepția viciilor ascunse), nu cred că am mai avea atâția „baroni” în România, putrezi de bogați din comisionarea banului public, nici atâtea firme care fraudează banii publici, pentru a plăti comisioanele de adjudecare a lucrărilor publice și, mai ales, atâtea victime nevinovate, pentru că s-au comisionat banii publici atribuiți pentru investiții și dotări. Din păcate, de la grupările de crimă organizată, care execută lucrări și investiții publice, ori aprovizionează instituțiile publice cu echipamente tehnologice, consumabile și aparatură și care dau mită pentru a obține lucrările sau contractele de achiziții, la ordonatorii de credite care atribuie fondurile necesare și colectează mita și până la parlamentari și membri guvernului, toți sunt „abonați”, direct sau indirect (prin salarii, diurne, alocații, pensii speciale, ori prin procent din „comisioane”) la împărțeala comisionului (mita) perceput pentru atribuirea fondurilor publice. Toți și cei care fraudează banii publici și cei ce impun comision și cei ce protejează aceste structuri de crimă organizată, direct sau indirect, au mâinile pătate cu sângele tuturor victimelor de la „Colectiv” sau Piatra Neamț, indiferent de justificările sau acuzele pe care le furnizează. Și mass-media e la fel de vinovată, ca și clasa politică care practică „comisionul” sau para-ndărătul, pentru că se prostituează moral, acceptând mita provenită din aceeași sursă. Cine spune că nu știe de unde provin sumele cu care sunt „sponsorizate” trusturile media sau averile politicienilor, minte! Nu există decât o unică sursă: banul public. Adică fraudarea banilor publici și spălarea acestor bani, proveniți din fraude, de către crima organizată, reprezentată de firmele care sunt „abonate” la execuția lucrărilor plătite din bani publici, la intermedierea achizițiilor publice și de către ordonatorii de credite, care percep comisioane, pentru atribuirea fondurilor publice.
 Pavel ROMAN