Am ajuns la guvernare? Cu ce începem? Tăiem salarii, tăiem sporuri, tăiem indemnizații, disponibilizăm (la întâmplare, chipurile, numai să nu fie de-ai noștri!), restructuram servicii esențiale (ca să facem loc la ai noștri) și le menținem pe cele inutile (unde putem plasa toți incompetenții), reorganizam activitatea după nivelul de inteligență al celor numiți politic (ca să nu le creem stres), chiar dacă e mai mult dezorganizare decât reorganizare! Și, logic, totul începe și se termină cu A.N.A.F., pentru că A.N.A.F. este instituția vitală, ce încurcă planurile mafiei fiscale ce întreține clasa politică actuală. Asta aud, văd și simt că se petrece de treizeci de ani în administrația publică. Niciodată, nimic n-a fost bun din ce-a fost și din ce-au făcut predecesorii, chiar dacă, declarativ, au avut același obiectiv: eficientizarea activității A.N.A.F., de colectare a taxelor și impozitelor! Ca atare, ajunși la putere, dărâmăm tot și bun și rău și o luăm de la zero, mereu, convinși că aceasta e soluția miraculoasă. Și, bineînțeles, de fiecare dată, efectul e catastrofă și se contabilizează în încasări tot mai mici la bugetul de stat, raportate la P.I.B..
Cine câștigă? Mereu mafia fiscală care își consolidează influența, crescând marja fraudei fiscale, an de an, raportată la P.I.B.. Nu aud, cum ar fi corect și normal, de la cei ce vin, de implementare de programe profesioniste de creștere a productivității muncii, ori de eficientizare a activității pe bază de progres științific. Nu aud, deși ar fi o condiție de bază, de instituirea răspunderii pentru lipsă de performanță pentru cei numiți în funcții de decizie (chiar dacă rezultatele sunt catastrofale, ei tot își iau salariile, bonusurile de performanță, sporurile, etc.). Nu aud de implementarea unor indicatori de performanță care să profesionalizeze și să selecteze personalul, eliminând incompetența. Nu aud de modificări legislative care să genereze o legislație suplă, simplă, pe înțelesul tuturor, corectă și imparțială și care să elimine din legislația actuală frauda fiscală din culpă, pe care a instituit-o mafia fiscală ce devalizează bugetul public și care înlătură răspunderea penală și fiscală. Nu aud nimic de un program concret și real de depolitizare a administrației publice (care este prima și ce mai gravă cauză a suprapopulării instituțiilor publice cu mediocrități profesionale și morale și a grevării bugetului public). Nu aud și nu simt nimic, concret, că s-ar dori eliminarea nepotismului și clientelismului la angajarea în instituțiile publice (din contra, e tot mai pe față, aproape oficial sistemul clientelar). Nu aud nimic despre programe serioase de eliminare a corupției din administrația publică, în ceea ce privește atribuirea contractelor și, mai ales, urmărirea și recepția lucrărilor publice (nu există instituită răspunderea celor care recepționează lucrări publice prost executate). Nu aud nimic despre implementarea unor masuri reale pentru eliminarea clientelismului politic la atribuirea contractelor publice și la distribuirea fondurilor de investiții. Nu aud nimic despre organizarea de concursuri corecte, în administrația publică, în care să primeze pregătirea profesională, ținuta morală și competența reală (toate concursurile sunt trucate, cu câștigători prestabiliți politic). Nu aud nimic despre eliminarea agențiilor și instituțiilor politice inutile economiei, în care „se taie frunze la câini”, la greu, pe salarii de mii de euro și în care vegetează clientela politică, nepoții, amantele și beizadelele politicienilor sau a clientelei politice. Nu aud nimic despre debirocratizarea instituțiilor publice, să nu se mai plimbe adrese și dosare între servicii sau să nu se mai facă raportări și statistici inutile, doar ca să se mențină structura de personal și serviciile inutile activității economice. Nu aud de măsuri concrete pentru combaterea evaziunii fiscale, ce reprezintă peste 40% din P.I.B., respectiv despre modificarea Codului Fiscal, Codului de procedură fiscală, Legea evaziunii fiscale, etc., care sa nu mai permită sa se fure „legal” TVA, accizele, impozitul pe profit și venit, sub justificarea că n-a încălcat legea când n-a plătit sau s-a sustras de la plata obligațiilor, invocând lipsa relei credințe. Aud însă de concedieri și restructurarea A.N.A.F., deși, în comparație cu Primăria București (inclusiv primăriile de sector), A.N.A.F., care operează în toată țara, are sub 1/3 număr de personal față de Primăria București (Primăria București – 70.000 de angajați, A.N.A.F. – 22.000). În schimb, ce putem contabiliza la „realizare notabilă” a actualului Parlament? Au abrogat Legea 12/1990, respectiv cea care reglementa comerțul cu mărfuri fără documente de proveniență și n-au înlocuit-o cu ceva similar. Adică, au dat liber la fraudă fiscală (comerțul la negru, fără declararea veniturilor) luând obiectul muncii Direcției generale antifraudă fiscală din A.N.A.F., pe care n-au desființat-o, cum a făcut Ponta și Dragnea cu Garda Financiară, ci au transformat-o într-o structură inutilă, rămasă fără atribuții. E bine, nu? E în interesul cetățeanului, ca frauda fiscală să devină oficială, nu? Și când ai un portofoliu uriaș în care să antrenezi funcționarii publici să colecteze veniturile, tai salarii, sporuri și concediezi experții.
Bravo domnilor! Ați descoperit formula perfectă a redresării economiei! Restructurarea A.N.A.F.! Exact ca Dragnea și Ponta, pe care i-a supărat Garda Financiară, S.R.I. și D.N.A., că le amenințau clientela mafiotă ce alimenta politicul cu bani negri. Deci, nu cei peste 500.000 de bugetari, personal contractual, nu cei peste 680.000 de funcționari din aparatul administrativ local, nu cei peste 300.000 de angajați militarizați, nu cei peste 600.000 de angajați din administrația publică centrală, nu cei cu pensii speciale, de mii de euro, nu sutele de agenții ce „taie frunze la câini”, inutile economiei, în care v-ați ascuns clientela politică, greveaza bugetul. Nu evaziunea fiscală ce reprezintă 40% din P.I.B., protejată prin legi dictate de mafia fiscală (Codul fiscal, Codul de procedură fiscală, Legea evaziunii fiscale), nu corupția ce face să dispară miliarde de euro, anual, de la bugetul public, nu salariile uriașe din agenții, sunt problema, ci A.N.A.F. cu salariile decente și sporurile de câteva sute de lei. Adică cei ce sunt ținta batjocurii hoților, atunci când colectează bani la buget, sfidați și umiliți de cohorte de avocați, consultanți fiscali, experți, pseudo specialiști fiscali, care trăiesc din fraudele fiscale pe care le protejează, sunt problema?
N-o fi perfect totul în A.N.A.F., dar lipsa eficienței ține, în primul rând, de managementul politic și de legislația proastă, ce încurajează evaziunea și mai puțin de funcționar. Funcționarul din A.N.A.F. este precum un soldat trimis pe front, prost înarmat sau neînarmat. De ce-l faceți, mereu, țap ispășitor? Nu e ipocrizie? Vinovăția e managementul politic și în legislație. Acestea sunt problemele ce generează ineficiența A.N.A.F.: conducerea politică a instituției și legislația ce favorizează evaziunea fiscală. Tăind salarii, sporuri, concediind angajații, ce facem, de fapt? Nu vrem să-i stimulăm să colecteze bani la buget, de la mafie? Ce să înțelegem? Că tăierea sporurilor, e un avertisment ca funcționarii să se învețe minte și să nu mai deranjeze clientela mafiota, politică? Ce facem, de fapt? Rezolvăm problemele cu limba mafiei fiscale în ureche, adică o luăm pe urmele lui Dragnea, Ponta, Chițoiu și Diaconu? La comanda mafiei fiscale, distrugem tot sistemul de colectare a veniturilor, ce funcționează (sau, mai corect spus, ce-a mai rămas din el, după epurările tip Ponta, Dragnea, Chițoiu, Diaconu), ca să facem, ce? Economii de doi lei la cheltuieli de personal, ce vor avea ca efect scăderea procentului veniturilor colectate, raportate la P.I.B.?
Analizați puțin, execuția bugetară și o să constatați că după fiecare restructurare a A.N.A.F., din 2011 începând, (soldată cu concedieri și schimbări de șefi), ponderea veniturilor colectate, raportate la P.I.B., a scăzut cu 1-5 procente. Concomitent, procentul evaziunii fiscale (în special colectarea TVA), raportat la P.I.B., a crescut. Concluzia? Toate reorganizările A.N.A.F., soldate cu concedieri și numiri politice pe funcții, au avut ca efect creșterea evaziunii fiscale. Și asta numiți profesionalism și competență? Acesta nu e profesionalism și competență domnilor. Acesta e diletantism și amatorism sadea, ce se rezumă la înlăturarea celor puși în funcții de foștii, înlocuiți cu actualii! Practic, colectarea veniturilor e doar o marotă sau un slogan prin care se justifică epurarea pentru a face loc celor aflați în grațiile puterii. Cum e posibil? Cât timp se pot contracta împrumuturi (11 miliarde de euro, în zece luni!), colectarea, se pare, e un subiect secundar, demagogic, utilizat pentru răfuieli și decontări între structurile politice. Iar ce se întâmplă, e un fel de circ ieftin, manipulator, pentru adormit prostimea care vrea sânge de funcționari. Mai ales din A.N.A.F., percepuți ca răul public (necesar când nu privește pe cel ce dictează), dușmanul universal, adică cei care colectează birurile (taxele și impozitele). Or, când nu că nu poți, ci nu vrei să pui personalul la munca, să-l faci eficient, să dea randament, să-l faci competitiv, îl dai afară sau îi tai salariul, nu, justificând că n-ar fi eficient? E cel mai simplu mod de a rezolva problema. Nu ți se poate imputa că n-ai luat măsuri, pentru că nimeni nu-ți poate dovedi reaua credință. Și ce-ai rezolvat, de fapt, cu asta? Va funcționa mai bine instituția? Aiurea! Nu va mai funcționa deloc, pentru că are nevoie de timp pentru a se reseta. Iar timpul curge în favoarea celui ce nu respectă legile.
De fapt, poate asta se și vrea, nu? Dacă funcționează A.N.A.F., nu funcționează mafia fiscală și nu mai ajung bani necontabilizați la mafia politică. Spun ceva nou? Apropo! Știți că, raportat la populație, suntem la 50% față de media UE, la numărul funcționarilor publici? Cu 30, respectiv 20% mai puțin decât Ungaria și Polonia?
Pavel ROMAN