În vremea când io ieram prunc p-aclo pa la Coșioba , atunși când vine Marile Praznic al Schimbării la Față , noi pruncașeii tare ne mai nacajăm . Șî asta gin doauă motive . Unu’ iera așela că zâșeu baba Mariuță șî cu baba Marie că gi mâne , când iera praznicu’ Schimbarea la Față nu mai pucem să ne scaldăm în Criș , pântru că aclo pa la Șiuși , zâșeu iele , în noapcea gi șinși câta șasă agust , să pișă șerbu’n Criș șî să rașeșce apa . Nacazu’ iera șî mai pogan dacă pa data gi șinși iera vremea ca astâzî bună oară , cu vânt șî ploaie șî nu ne pucem scalda , ca pântru ultima dată în anu’ șela .
Șeialaltă amarală a noastă iera așeia că tăt gin noapcea asta gi șinși câta șasă agust , nu mai ne lasau să durmim pa fân în podu’ grajgiului , care iera plașerea me pa timp gi vară . Motivau babile că nu mai pucem durmi pa fân gin cauză că să bagau șărpii în iel .
După șe mai crescui oleacă , m-am dat sama că eșcia ierau numa pacaleli , așă că gi mulce uări ma scaldam în Criș șî în septembrie , iară în podu’ grajgiului durmen pa fân până pica bruma șî să lasa afară rășe bine .
DUMNEZO VA ‘MBUCURE ȘÎ SÂNATACE SĂ VA DARUIASCĂ !
Marius BRASAI
