E frumoasă „Bucovina”, dar prefer „Bukovina” poloneză!

E foarte frumoasă Bucovina (așa am avut și eu impresia, nostalgic fiind, până când, recent, am vizitat zona munților Tatra din sudul Poloniei și nordul Slovaciei), dar e greu de trăit, pentru că resursele pentru supraviețuire, educația, gradul de dezvoltare și civilizația, influențate de corupția din administrație, sunt factori esențiali! Puțini sunt cei care reușesc și, în general, „motorul dezvoltării” îl constituie cei ce lucrează în străinătate și investesc, ce câștigă, în țară, în imobile de locuit, terenuri și mai puțin în business. Ei se străduie și reușesc, oarecum, să schimbe fața Bucovinei. Prea puțin însă pentru potențialul zonei, pentru că asta nu înseamnă nici dezvoltare economică nici infrastructură turistică. Principala problemă a zonei o constituie infrastructura rutieră, urmată de lipsa de educație reală și de civilizație occidentală (pe care Bucovina o pierdut-o după unirea cu Țara Românească și după „epoca” comunistă). Cu excepția magistralelor rutiere principale, restul infrastructurii rutiere lasă de dorit sau lipsește cu desăvârșire. Sunt cătune, situate în locuri mirifice, cu uriaș potențial turistic și de investiții, care nu sunt racordate la magistralele rutiere, decât prin drumuri arhaice, aproape impracticabile. Nu că n-au existat resurse, ci pentru că acestea au fost cheltuite în interesul grupărilor de crimă organizată, ce au gravitat și gravitează în jurul primăriilor. Or, la ce contează că e frumos, dacă nu există cale de acces pentru punere în valoare?

Apoi, urmează educația. E făcută, precum în restul țării, în bătaie de joc, astfel încât, la absolvirea studiilor, absolvenții sunt, de regulă, analfabeți funcționali, fără să cunoască vreo meserie. Se pare că exact asta vrea actuala administrație politică din Romania: câți mai mulți ignoranți, pentru că ignoranții pot fi ușor manipulați. În aceste condiții, în lipsa educației reale ce generează forță de muncă calificată, serviciile existente oferite sunt de o calitate execrabilă și scumpe. Despre civilizație, n-are rost să mai vorbim. Patruzeci de ani de comunism și de influență sovietică au pervertit conștiința și stilul de viață al bucovineanului, metamorfozându-l, din țăranul onest, muncitor, altruist, cu frica lui Dumnezeu, în ceea ce este azi: invidios, orgolios, avar, leneș și oportunist, dispus la orice compromis, cu o credință formală în Dumnezeu. Asta nu mai e educație și nici civilizație!

În ce privește atragerea de fonduri europene, pentru dezvoltare turistică ori rurală, deși există posibilități uriașe, cum educația și morala sunt în pioneze, iar corupția (care face legea) e deja instituționalizată, efectul e pe măsură: zero! Spre deosebire de Polonia sau Slovacia, care au atras fonduri europene încât au transformat zona munților Tatra, din sudul Poloniei (Bukovina lor) și nordul Slovaciei, într-o altă Elveție a Europei, Bucovina românească n-a atras mai nimic, rămânând o zonă arhaică, nefrecventabila, virgină, bună doar pentru fotografii, de parcă ar fi o rezervație naturală. Cu doar câteva proiecte răzlețe, stinghere, realizate din fonduri europene – și acelea cu probleme, din cauza lipsei forței de muncă calificată și a comisioanelor pentru corupție, care blochează atragerea fondurilor -, și doar cu imobile pentru locuit ori case de vacanță (majoritatea construite din fraude fiscale), nu se poate vorbi de dezvoltare. Nu există infrastructura care să genereze dezvoltarea. De aici și consecința. Nu exista ferme moderne pentru creșterea animalelor, subvenționate corect și competitiv de la bugetul de stat (precum în Polonia sau Slovacia). Nu mai există industrie alimentară pentru prelucrarea laptelui sau altor produse de origine animala (lactatele cu sigla „Bucovina”, „Rarău”, se produc în Polonia). Nu mai există industrie pentru prelucrarea superioară a lemnului (toate fabricile de mobilă, din Rădăuți, Suceava, Câmpulung Moldovenesc, s-au închis), iar lemnul exploatat (cu excepția Schweighofer, care rade pădurile virgine, fără control) se vinde în stare brută, ca materie primă. Nu există investiții străine pentru exploatarea forței de muncă, precum în Slovacia, din lipsă de infrastructură rutieră. La toate acestea se adaugă – în plus și de loc de admirat -, caracteristică fundamentală a românului, care ne-a făcut „celebri” în Europa și care s-a extins și în frumoasa, toleranta și molcoma Bucovina: hoția. Cum e lăsat ceva nesupravegheat, cum dispare. Cum e o șansă să se obțină, imoral, ceva, ce aparține altuia, nu există nici o opreliște. Ești naiv? Orice primar, funcționar din primării, birtaș sau patron de restaurant ori punct de desfacere cu amănuntul, încearcă să te înșele, să te deposedeze de ce-ți aparține (teren agricol, pădure, imobile) sau să te jupoaie, oferindu-ți servicii sau bunuri, de toată jena, la prețuri exorbitante. Cum să se dezvolte zona în astfel de circumstanțe? În Polonia și Slovacia toate materialele de construcții sunt lăsate pe șantiere, nesupravegheate, fără ca cineva să se atingă de ele. În România (și în Bucovina, bineînțeles), dispar și țărușii care delimitează parcelele.

E frumoasă, Bucovina, într-adevăr, dar, doar s-o vezi, nu să trăiești acolo, pentru că a trăi în Bucovina de azi, înseamnă ori să te autoflagelezi psihic, ori să devii meschin și cinic. Or, acceptând adevărata realitate, necosmetizată și fără orgoliul patriotard, vrem nu vrem, ajungem la tragi-comicul umor, adică la presupusele concluzii ale elvețianului după câtva timp petrecut în România: „frumoasă țară, păcat că-i locuită de cine-i locuită”…. Deci, ca un individ ce a „imigrat” la șaisprezece ani din Bucovina, nu ascund faptul că, nostalgic, merg cu plăcere în Bucovina, dar plec, de fiecare dată, cu tristețea că, în Bucovina, nu numai că nu funcționează principiul „omul sfințește locul”, ci, din contra, doar locul e „sfânt”!