De ce ești trist Sanyi?
Nu sunt trist, sunt obosit!
A fost scurtul dialog avut într-una din serile trecute cu (nu știu nici acum ce funcție are) Alexandru Meszar. Îl vezi mereu peste tot. În biroul de pe Calea Victoriei, în birourile stadionului, la cozile spectatorilor făcute în zilele premergătoare meciurilor. Orice îl întrebi, îți răspunde zâmbind. Mereu cu soția în preajma lui. Niciodată nu e panicat. Nu e niciodată obosit, nici măcar după minimeciurile disputate de el și prietenii lui pe sinteticul din Pădurice.
Mi-a zis , cu un zâmbet mai puțin convingător : ” Îs obosit , Nelu”
Te cred și nu te cred Sanyi. Te cred pentru că e greu , e copleșitor să deții controlul la organizarea unor meciuri de calibrul celor cu FCSB sau Rapid, mai ales în aceste condiții de Pandemie. Dar nu te cred deoarece te cunosc. Îți cunosc ” oboselile” de când organizai maratoane de alergări sau cicliste, sau de când Aradul era năpădit de echipele copiilor din Cupa Cota. Mereu ai acel temperament de siguranță, de luciditate. Mereu găsești răspunsuri care să nu dezamăgească sau să nu jignească.
Nu l-am cunoscut personal pe Francisc Neuman, dar risc să te compar cu el. Un gospodar desăvârșit . Ai crescut fetița ”UTA BD” din liga a 4-a ( indiferent cum a ajuns ea acolo) până, iată, pe locul al treilea din Liga întâi. Te întreb acum…” ești cumva, puțin evreu„? Nu că ar conta .
Îți intuiesc răspunsul diplomatic…” Sunt obosit , Nelu”
Pierdut acolo, printre cei din tribuna ” Dumitrescu”, i-ai avut alături pe Mircea Axente și Hristos Metscas și toți trei ați radiat de fericire la finalul meciului.
Ăsta este spiritul UTA-ei!
Ioan HAMZA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here