Alianța PNL-PSD este dovada vie a faptului că un prost găsește întotdeauna unul mai prost, care să-l admire. PSD rămâne în continuare partidul prăfuit, scos din jobenul cu naftalină și pus în fereastră pentru a încasa ratingul de țară democratică. Ion Iliescu a pus bazele unui partid din care s-a recrutat actuala clasă politică, iar ideologia aceasta a aflatului în treabă, despre care vorbea Petre Țutea, este singura pe care o găsim la politicienii români după 1989. În rest, scena politica românească este un loc de deversare a dejecțiilor ideologice ale unor indivizi cărora li se spune politicieni, nu știu încă din ce motive și prin ce împrejurări. Chestiunea alarmantă este lipsa de reacție a românilor și abnegația cu care susțin niște niște tipi care se află în treabă.
Poate că într-o zi vom ajunge la un nivel de evoluție în care să nu mai fie nevoie să avem guverne, iar resursele țării să nu se mai ducă în buzunarele unor ageamii cu pretenții de oameni de stat. Până atunci, mimăm democrația și reprezentativitatea. Mimăm interesul național și mimăm guvernarea. Instituțiile statului mimează activitatea în slujba cetățeanului, noi mimăm calitatea de cetățeni europeni, de cetățeni români, ajungând inclusiv să mimăm calitatea noastră de oameni. O asemenea lipsă de autenticitate a poporului român și a individului, în general, a ajuns să mă cutremure. Momentele dificile atât pentru un individ, dar cu atât mai mult pentru o națiune, nasc o dorință instictivă de autenticitate. Fie autencitatea nu mai există, fie instinctul nostru de conservare nu mai există. Până la urmă, ar trebui cu toții să avem o doză de sinceritate și să recunoaștem că nu mai existăm, iar să credem că nu mai există un alt tip de conducători pentru România, este o adevărată nebunie.
Cuvintele lui Petre Carp care spunea că România are prea mult noroc pentru a mai avea nevoie de politicieni, denotă faptul că ideea inutilității vieții politice în România nu este nouă, însă până la inutilitatea și mutilarea conștiinței la care asistăm nepăsători în aceste momente este o cale destul de lungă și presupune o amputare sistematică și recrudescentă a conștiinței naționale.
„Una din pedepsele pentru refuzul de a participa la viața politică este aceea că vei ajunge condus de inferiorii tăi”, spunea Platon. Consecințele deciziilor luate de către acești inferiori sunt evidente, însă pedeapsa pare că este destul de blândă sau cel puțin suportabilă din moment ce situația se perpetuează și devine îngrijorător de actuală.
Greşelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei, spunea Mihai Eminescu. României de azi nu-i mai pasă de greșelile politicianului român și nici de consecințele lor. Mimăm traiul prosper și evoluția. Mimăm grija pentru viitorul copiilor noștri într-un mod superficial, căutând răsplata eforturilor noastre în confortul unei plimbări la mall sau în achiziționarea unor gadgeturi, însă viitorul, și când spun viitorul nu mă refer la ziua de mâine, arată într-un mod sinistru.
România este o țară prea săracă pentru a-și permite să plătească un guvern scump și ineficient, un președinte de țară absent și anacronic și un parlament plin de palavragii aflați în treabă.
Și dacă mimetismul este proprietatea unor specii de a se identifica cu mediul în care trăiesc, pentru români este un mod de a se cufunda într-o mocirlă pe care niște Gură-Cască au creat-o spunând că fac politică, iar câteva milioane de români se căznesc să vadă mierea cum iese la suprafață.
„Politicienii sunt oamenii care, atunci când văd luminiţa de la capătul tunelului, aleargă şi mai cumpără tunel.” — John Quinton
Ciprian DEMETER
Foto: eMaramures.ro
