… uitându-mă la ultima apariție a ziarului de partid Flacăra Roșie, cea din 22 decembrie ’89, zi în care soțiii Ceaușescu au fost arestați.
Erau niște filme, pe atunci, la cinematografele arădene, de parcă au fost atent selectate. Ce jocuri de cuvinte pot inspira
Dacia: Ultimul războinic! (n.m. Cam așa se considera nea Nicu)
Studio: Solitarul de la fortul Humboldt (ce mi-e fortul Humboldt, ce mi-e cazarma din Târgoviște)
Mureșul: Hibernatus (Cam ieșeam noi din hibernare)
Arta: Sfârșitul legendei (și cam s-a sfârșit)
Progresul: Răfuiala (Și-ncă una mare de tot)
Solidaritatea: Petrecerea (Asta a fost cam spre seară)
Grădiște: Șeriful din Tennesse III (În rolul principaaaaal Sergiu Nicolaescu. În rolul lui Sergiu Nicolaescu: Ion Iliescu)
Cireașa de pe tort, în rubrica „teatre” se anunța că în 24 decembrie se va juca piesa „Se caută un mincinos” (L-au găsit mai devreme cu două zile)
Într-un registru mai serios, în pagina a treia a aceluiași număr de ziar apare un articol de înfierare a lui Tökes László. Semnatar? Papp László, Episcop al Eparhiei Reformate Oradea.
P.S. Am văzut tot felul de postări despre Revoluție, cu abordări diferite, istorice, empatice, rememberuri personale sau mesaje respectuoase. M-am gândit la o altfel de abordare, care poate pare lipsită de respect, dar vă asigur că nu e așa!
**********
Pentru conformitate:

1 COMENTARIU

Comments are closed.