Am fost 10 zile la Băile Herculane, după 36 de ani. Minunată zona, peisaj mirific, aer puternic încărcat cu ozon, ape sulfuroase despre al căror efect binefăcător știau și romanii. cum am spus, minunat. Așa cum minunate sunt multe zone din țara asta. Așa că sejurul a fost o bucurie!
De unde, atunci, durerea? Din faptul că după 1990 multe hoteluri au devenit ruină. Hotelurile Imperiale unde venea protipendada habsburgică și nobilimea ungară, minunate creații arhitecturale, dar și hoteluri ridicate în „Epoca de aur”. Nelocuite, geamuri sparte, paragină. Cum, de ce să lași spre distrugere o asemenea bogăție? Poate, conștient, pentru a fi privatizat totul pe nimica toată. Chiar zilele acestea a fost trimis în judecată un lot de 35 de persoane (în frunte cu Iosif Armaș) pentru privatizare frauduloasă și alte mânării în chiar aici, în Băile Herculane.. Poate că, în această perioadă de acumulare primitivă a capitalului, capitalismul sălbatic, tendința este să jefuiești, nu să construiești. Poate …
Dar, cu siguranță, evidența ne arată că în România nu avem niciun plan, proiect, program de dezvoltare în turism (ca mai peste tot). Așa cum a fost ea, în vremea lui Ceaușescu erau programe: a fost construită salba de stațiuni de pe Litoral; au fost construite hoteluri în stațiunile balneare-climaterice etc. A fost înțeles acest truism că turismul poate fi o sursă bună de venit. Și s-a lucrat după un plan. Acum, nimeni nu are niciun plan. Dacă investește vreunul cu dare de mână în turism, o face de plăcerea sa, în afară unui proiect național, haotic chiar, am putea spune.
Am mai spus: cum nu avem măcar un adevărat, un mare bărbat de stat, așa nu avem nici oameni cu minte pentru ȚARĂ. Se pare că nimănui nu-i stă mintea la ȚARĂ, ci doar la buzunarul propriu. Mergem spre nicăieri, plutim în derivă în toate domeniile. Mi-e dor de un Kogălniceanu, de un Cuza, de un Carol I, de o regină ca Maria, de Brăteni … Îmi doresc măcar un BĂRBAT adevărat, pentru țara mea bogată și frumoasă, furată și săracă.
Tristan MIHUȚA
