De câte ori îmi vizitez rudele din comuna Pilu, satul natal al părinților mei, am ocazia să savurez mesele atât de gustoase oferite de mătușa mea Ița, trecută de 90 de ani sau ale ficei ei, verișoara mea Florica. Folosind ingrediente simple, fără ”E”-uri, cu legume și carne din gospodăria propie, supa de roșii cu ou spart și cu cârnați afumați sau ratuta (omleta) asortată cu părădăici proaspăt adunate din grădină, iar ca deserturi coarda cu mac sau cu nucă, nu am cum să mă ridic de la masă nesătul și nefericit.
Și în Arad am prieteni pricepuți (chiar fără licență în gastronomie) care mi-au oferit ocazia să gust sau să mă-ndop cu mâncăruri simple de-ale noastre, sarmalele cu smântînă, fasolea cu afumături și cu ceapă roșie, la Gigi Petrariu maestru al preparatelor, la Școala generală ”Avram Iancu”, grătarele, ciorbele și tocănițele de la Restaurantul ”Casa Românească”, oferite de familia lui Bebe Bontea .Nu pot să nu amintesc celebrele ceaunuri ale lui Gabor Turi Petru, un mare admirator al UTA-ei.
Secretul lor și al mai multor alții constă în profesionalismul cu care folosesc rețetele. Nu au nevoie să aibă la îndemână cele mai sofisticate și exotice ingrediente pentru a face mulțumiți clienții lor.
Iar dacă tot veni vorba de UTA, se pare că ”bucătarii” Poenaru și Dună nu pot da meciurilor gustul și aroma necesare pentru a potoli sațietatea și setea de fotbal ale celor 10 000 de spectatori prezenți de multe ori pe ”Francisc Neuman”.
Deși au liber să-și aleagă jucătorii, deși au liber să -și construiască singuri compoența echipei care intră în teren, deși au salariile la zi, atât antrenorii, cât și ceilalți din componența lotului de jucători și a staff-ului tehnic, cei doi antrenori nu pot sau nu știu să prezinte iubitorilor de fotbal din Arad o ”ciorbă simplă țărănească cu leuștean, pătrunjel și ardei iute” sau măcar platouri cu tot ce e natural pe ele: șuncă, ceapă, brânză, tobă, salată de vinete”, dar nu cu legume aduse din seră sau cu cărnuri din congelatoarele magazinelor.
Avem doar câteva excepții în echipă: Isac, Rareș Pop, Negoescu, cei ce reprezintă ”frunzele de pătrunjel proaspete” din lot, Stahl, un ”cartofior spre coacere”, Benga , o ”tocăniță bună de cartofi brașoveni” și Erico cu ”aromă de cafea braziliană ca desert”.
În rest, ingrediente greu de controlat, dar, mai ales, de folosit pentru a da meciurilor un gust satisfăcător.
Urât a fost și meciul de duminică seara. O masă la care am luat loc foarte flămânzi de fotbal, dar de la care ne-am ridicat și mai flămânzi.
Și… mai ales, triști!
Ioan HAMZA