Am mai spus, dar o repet (nu ca maiorul Samoilă, din armata pe care am făcut-o eu la Zalău, vreme de șase luni, care clama: „Nu v-am spus, dar vă repet”!), Marcel Canciu era un mucalit și un farseur fără pereche. Aflase, de la o prietenă comună, Lucreția Juchel, că Ștefan Tabuia și-a prelungit cablul la telefon, ca să-l poată purta de ici-colo, prin apartament. Și-l sună Marcel. „Alo? Tovarășu Tabuia?”. „Da”. „Popa sunt, de la telefoane. Ați prelungit, recent, cablul telefonului”. „Da, tovarășe Popa. Și care-i baiul?”. „Păi, nu e bai. Dar se plătește o taxă, în funcție de lungimea cordonului. Cât are cordonul lungime?”. „Nu știu”. „Vă rog să-l măsurați”! Se aude în telefon: „Cațaveicooo!, așa o apela pe Zina, nevasta lui, adu metrul, că avem probleme cu cablul de la telefon”. Măsoară Fane cu rigoare, apoi îi raportează „tovarășului Popa”. La care Marcel îi mulțumește și îi spune că îi va trimite factura. Închide telefonul și grupul de prieteni se prăpădește de râs.
Cu Marcel, am mai făcut o farsă. L-am sunat pe Bebe Marcu, era director la CEC, prieten cu noi, și „i-am dat sarcină” să adune 40 de oameni, la ora 15, care să meargă la cules de porumb. Ne-am dat a fi de la Partid. Că nu știe dacă poate, că oamenii nu au venit pregătiți etc. „Tovarășe director, aici nu comentăm! Sarcina e sarcină!”. „Am înțeles, să trăiți”! Evident, pe la ora 14,45, l-am sunat că s-a anulat acțiunea… „se defectase autobuzul”… Cred că oamenii s-au bucurat de anularea acțiunii ….
Tristan MIHUȚA