Am învățat, din peste trei decenii de presă, că oricât de citit, oricât de apreciat ai fi, ca jurnalist, nu poți să îți impui convingerile. În 1992, am tras, eu și ziarul, pentru Aristide Dragomir. A câștigat Cristian Moisescu. Nu am tras pentru Branc, dar a câștigat. Am mizat pe Ovidiu Marian și a pierdut. Singura oară când am avut aceeași opțiune cu electoratul a fost în 2004, când a câștigat Falcă. Știu, m-am păcălit, dar arădenii au ținut-o pe a lor, indiferent de militantismul meu. Acum, ce vreau să zic? Zic că oricât de citit ai fi de către semenii tăi, ca jurnalist, mulțimea are opțiunile sale. Emoționale, poate eronate. Dar le are. Este o iluzie să crezi că o poți orienta. Și am trăit o asemenea iluzie! Nu, oamenii, chiar dacă ai 20.000 de mii de cititori care sunt pe aceeași lungime de undă cu tine, ei aleg pe cine vor. Sunt mulți! Proști? Nu am căderea și nici nu ar fi frumos să spun asta! Dar, totuși, spun altceva: alegerile, la Arad, au fost câștigate de neoprotestanți, cu regularitate. Ortodocșii, leneși și neimplicați, au pierdut de fiecare dată.
Tristan MIHUȚA
