Scăderea preturilor, o altă înțelegere electorală de tip cartel!? 

Ciolacu, reprezentantul partidului care nu suporta economia de piață și concurența, se întreabă, retoric, de ce-avem prețuri mai mari ca în Germania, la alimente? Nu că n-ar ști, dar dă bine la imagine, nu? Păi, dincolo de ipocrizie și viclenie, răspunsul e chiar în doctrina PSD și în politica economică a PSD practicată timp de treizeci și doi de ani! Două mari calamități au nenorocit și continuă să îngenuncheze și să distrugă democrația și statul de drept: comunismul și monopolismul, care promovează autocrația și dictatura capitalului. Ambele au comun un lucru: nu suporta concurenta și economia de piață. Iar statul pe care-l avem, de peste treizeci și doi de ani – creat, în special, de PSD -, exact asta a făcut: a substituit comunismul cu monopolismul. Adică, avem „aceeași Marie, doar cu altă pălărie”.

Efectul? Ceea ce avem azi în România nu se poate numi economie de piață, ci o economie tipică țărilor africane, dominata de monopolul corporatist. Adică o piață controlată în stil mafiot de corporații și carteluri, care numai libera nu e. Totul se rezumă la exploatarea muncii, monopol pe comerț și, implicit, preturi mari impuse și practicate, pentru că nu există concurență în piață, iar oferta o deține sistemul corporatist de tip monopol. Asta au făcut guvernele și continuă să facă în România. În loc sa consolideze piața liberă, au consolidat monopolurile corporatiste, permițându-le să acapareze piața, prin îngrădirea concurenței cu ajutorul statului, care, în loc să sancționeze corporațiile monopliste, le-a asigurat și creat facilități să domine întreaga piață. Novice, sadea, în ale economiei, Ciolacu s-a mirat (ca prostul sau făcând pe prostul) sau s-a arătat mirat, că într-o țară unde veniturile sunt de cinci până la zece ori mai mari ca în România, prețurile alimentelor sunt mai mici. Are dreptate, retoric, nu? Într-o economie precum cea reprezentată de UE, e absurd, nu? Cum să mănânce românul mai scump ca neamțul? Și fără să înțeleagă cauza (ori mimând că n-o înțelege), gata, Ciolacu (precum Putin în Rusia), nu analizează fenomenul, pentru a-l contracara prin masuri economice de durată, ci caută soluții de conjunctură, pompieristice, prin care să reducă și în România prețurile, fără a realiza că este absurd și anticoncurențial ca statul să intervină în piață.

Ce vrea, de fapt, Ciolacu? Nu să încurajeze producția și să elimine monopolul pe comerț al unor corporații, ci să oblige, prin lege sau (mai ales) înțelegeri, marile lanțuri de magazine să reducă preturile. De ce? Nu pentru că economia o impune, ci pentru că așa vrea Ciolacu, pentru electoratul naiv: preturi mai mici, cel puțin la nivelul Germaniei, pentru o perioadă. De fapt, dacă luăm în considerare principiul de funcționare al economiei de piață, respectiv stabilirea preturilor prin mecanismul cerere-ofertă, ce face Ciolacu e clar o campanie electorală și un scop electoral. Când nu știi cum funcționează piața și n-ai cele mai elementare cunoștințe despre cum funcționează economia, nu e de mirare că scoți astfel de „perle” de economie. Cum să-i obligi – pe o piață liberă unde prețul se formează prin mecanismul cerere-ofertă -, pe cei care au pus monopol pe comerț, să renunțe, de bunăvoie, la monopol, adică la profit? Chiar dacă, prin constrângere, reușești să scazi prețurile, va fi pentru o perioadă limitată, dar nu rezolvi problema de fond, pentru că dacă nu desființezi monopolurile și cartelurile care fixează prețurile, fenomenul va continua. Monopol asta înseamnă: controlezi, în totalitate, un domeniu economic, unde influențezi prețul după bunul plac, manipulând oferta în funcție de cerere. Există cerere? Crești prețul până când nu se mai cumpără! Când nu ai concurență, prețul este stabilit de cel ce deține monopolul, nu? Vrei să scadă preturile în România, la alimentele de bază, permanent și nu așa, prin concesie electorală (în stil mafiot), la înțelegere cu cartelurile, stând în genunchi în fața acestora? Există doar două soluții (dacă nu iei în condiderare modelul rusesc): să subvenționezi toate ramurile agriculturii, la nivel european, fără discriminare și fără favorizarea clientelei politice. Aceasta este prima condiție pentru a crea o piață concurențiala între producători, care, automat, determină scăderea preturilor. Și nu cred că Ciolacu nu știe asta. Nu cred că nu știe că PSD este cel care a falimentat agricultura României, trimițând-l la Bruxelles pe profesorul teolog, Ilie Sârbu, care n-a înțeles ce trebuie să negocieze și a semnat, ca primarul, tot ce i s-a pus în față și ne-a transformat, automat, într-o piață corporatistă. Știe dar face pe naivul, precum Firea, Budăi și Pandele în cazul „azilurilor groazei”.

A doua solutie, care trebuie implementată real, nu formal (cum se întâmplă în sectorul energetic, unde OMV, ENEL și EON dețin monopolul și formează un cartel), este desființarea monopolurilor și a cartelurilor care s-au consolidat în economie (în special în domeniul comerțului cu alimente). Dacă nu știți, sub patronajul de treizeci și doi de ani al PSD, în România, funcționează câteva carteluri monopliste (de tip mafiot), care controlează tot comerțul cu carne și mezeluri, cu cereale, cu legume și fructe și care, prin corupție, au reușit să modifice legislația, securizadu-și monopolul pe piață. Nimeni nu mișcă în fața lor, iar PSD i-a protejat și-i protejează, pentru că din acest sector vin miliarde de lei către clasa politică și mulți din Parlament și Guvern sunt numiți la solicitarea acestora. Există o mafie libaneză care controlează comerțul cu carne. Există o mafie autohtona care controlează, prin înțelegeri tip cartel, comerțul cu preparate din carne. Există o mafie turcească care controlează comerțul cu legume și fructe și care stabilește prețul pe piață. Exista și o mafie autohtona, în domeniul comerțului cu legume și fructe, care stabilește prețul pe piață, tot prin deținerea monopolului și a înțelegerilor tip cartel. Există o mafie care controlează comerțul cu cereale, prin înțelegeri de tip cartel. Aceste grupări de tip cartel, sunt în cârdășie cu marile retailuri de comerț (lanțurile de magazine), care, de asemenea, funcționează ca niște carteluri monopoliste, fixând preturile pe piață prin manipularea ofertei. Cum nu există concurență, nici în domeniul achiziției și nici a desfacerii, cartelurile fixează preturile după bunul plac, pentru că ei controlează oferta. Iar statul, deși ar trebui să-și facă simțită prezența, nu există în această ecuație. Producătorul intern nu contează nici el prea mult în această ecuație, el fiind obligat să se conformeze (chiar dacă lucrează în pierdere), pentru că este concurat, neloiala, de producătorii din UE care beneficiază de facilități mai mari și pot produce la preturi inferioare (de dumping) față de producătorul român. În aceste circumstanțe, Ciolacu (care e exclus să nu fie informat de SRI sau alte instituții despre aceste mafii corporatiste) este ori ticălos (pentru că știe că prețul este stabilit de raportul cerere-oferta și fără a majora subvențiile și a introduce legi drastice, antitrust, n-are nici o șansă să reducă prețurile la alimente, decât la înțelegere cu aceste carteluri) ori ignorant de-a binelea, dacă nu înțelege că fără a majora subvențiile și fără a elimina monopolul din comerț și piața agricola românească, scăderea preturilor la alimente este doar o gargară de tip electoral, cu efecte, eventual, de moment, nu de durată. În concluzie, Ciolacu ori e ticălos ori ignorant, pentru că fără cele două soluții, respectiv creșterea, subvențiilor în agricultura (condiție obligatorie pentru a concura cu restul competitorilor din UE) și spargerea monopolurilor corporatiste de pe piața agro-alimentara, e imposibil de realizat scăderea preturilor la produsele alimentare.

Cine s-o facă azi? Parlamentarii și guvernanții care pupă, în corpore, mâna șefilor corporațiilor monopliste, pentru a le întra în gratii și a le obține susținerea electorală?

Apropo! Fără sprijinul corporațiilor monopliste credeți că ar ajunge cineva în Parlament sau Guvern? Luați ca exemplu OMV.