A.U.R. crește, în anumite sondaje, la 30%?! Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns! Un observator fin, gen Caragiale, ar fi surprins, cu umor, absurdul acestei ascensiuni a unei grupări politice, create ad-hoc, ale cărei creșteri în sondaje e fără nici urmă de logică. „Ce-avem, noi, aici”, parafrazând-ul pe regretatul Dem Rădulescu? Păi, ce s-avem? Ca și în cazul lui Dan Diaconescu, ori Corneliu-Vadim Tudor (doi corifei ai manipulării), A.U.R. e o construcție artificială, care are la bază exploatarea, în primul rând, a ignoranței electoratului și, mai ales, a frustrărilor acestui electorat, legate de nemernicia, minciuna și hoția fără limite a celor ce au administrat țara în ultimii treizeci și doi de ani.
Ce e A.U.R., de fapt? Un partid sau o grupare de oportuniști, profitori, la fel de imorali ca și ceilalți (dar care nu s-au compromis încă exercitând puterea, pentru că n-au deținut-o). Ajunși (prin absurd, Doamne ferește!) la putere, credeți că vor guverna pentru popor, pentru binele public și vor face ce zic? Nu vor fi la fel de ipocriți, mincinoși și hoți? Uitați-vă la „sponsorii” și „consilierii” lor de imagine și aveți răspunsul la ceea ce urmăresc. Păi, dacă fac ce spune agramatul Simion, ne-a luat naiba, pe toți, „în corpore!”. Ne întoarcem în timp, cu vreo șaptezeci de ani, pe timpul legionarilor și comuniștilor, unificând doctrinele celor doua grupări ultranaționaliste. Înțelegeți ce-ar rezulta? Legionarii guvernând alături de comuniști? Asta ar fi guvernarea A.U.R.! Tribunale pe stadioane, sentințe fără judecată, naționalizare cu japca, suprimarea tuturor libertăților individuale, etatizarea economiei, instaurarea autocrației, interzicerea practicării religiei etc.
De fapt, cine sunt și ce vor leaderii acestei grupări, care se autointitulează partid politic, dar care n-are nici o doctrină serioasă? Individual analizați, o să constatați că leaderii și reprezentanții acestui partid sunt, în mare parte, „fripturiștii”, traseistii sau trădătorii, care, ori n-au prins locuri eligibile pe listele celorlalte partide parlamentare sau europarlamentare, ori au fost ejectati din partide, pentru comportament imoral. Mai adăugați și narcisiștii frustrați, care se considera nedreptățiți de soartă și vor mai mult, pentru a-și hrăni orgoliul și aveți – cu mici excepții ale unor „rătăciți” naivi, care chiar cred în promisiunile leaderilor -, structura reală a componenței A.U.R. O grupare constituită, majoritar, din impostori, care exploatează erodarea morală a celorlalți și care se cățără pe valul nemulțumirii generale, speculând oportunitatea. Program și doctrină? N-au nimic concret și coerent, la nivelul cerințelor UE în materie de management, democrație și stat de drept. Nici un principiu moral, fundamental. Doar demagogie proletcultistă, fără onoare și asumare. Predică aceleași „utopii” de tip comunist: naționalism extrem, patriotism de paradă, egalitarism utopic, justiție subiectivă, etatizarea economiei, eliminarea adversarilor politici, etc. Valori morale impuse membrilor? Da de unde! Sunt favorizați impostorii, campioni la ipocrizie, lipsiți de caracter și principii, ahtiați după funcții de demnitate publică (venituri fără muncă), pentru care sunt dispuși la orice compromis moral când li se cere. Ce înseamnă, de fapt, acest procent halucinant, în preferințele electorale? Înseamnă exact ce-a însemnat bolșevismul pentru ruși și legionarismul și comunismul pentru români. Aceeași „fata morgana” ireală, promisă ignoranților! Aceeași speranță amăgitoare pentru prea marea masă a ignoranților, semi-analfabetă sau analfabetă funcțional, incapabilă să discearnă între minciună și adevăr, între realitate și ficțiune, între posibil și imposibil, care speră încă în miracolul metamorfozarii omului politic în Isus – așa cum au procedat comuniștii, preluând conceptul mozaic al binelui colectiv. În altruistul perfect, dispus să se sacrifice pentru binele public, fără a cere nimic în schimb: nici muncă (fizica și intelectuală), nici disciplină, nici competență, nici taxe și impozite, nici justiție, nici sacrificii personale. Asta înseamnă AUR-ul lui Simion, ca și PRM-ul lui Vadim ori partidul lui Dan Diaconescu: tragedia poporului român forțat să suporte dictatura instaurată de șireții ce exploatează prea marea masă a ignoranței existentă, la acest moment, în societatea românească. Da, e nevoie de schimbare, dar nu de acest gen. Nu înlocuind impostori cu impostori, imorali cu imorali, având în spate aceeași profitori. Ci de o revoluție morală în ceea ce privește clasa politică și în ceea ce privește criteriile electoratului în selecția celor desemnați să administreze averea și banul public. Cât timp în spatele omului politic și în umbra lui vor exista aceeași indivizi veroși, lipsiți de scrupule, al căror interes e, exclusiv, să obțină accesul neîngrădit la averea publică și banul public, toate partidele vor avea același scop al existenței: de instrument prin care crima organizată se va „mufa” la banii publici. Iar bătălia electorală, în fiecare episod, se va rezuma la obținerea accesului la distribuirea preferențială a banului public.
În rest, tot ce oferă partidele e demagogie, promisiuni imposibil de onorat, scenarii ireale, ipocrizie și minciună, în spatele cărora ascund adevăratul scop. De fapt, scopul – adică accesul la împărțirea preferențiala a banului public -, rămâne, veșnic, același, doar „actorii” (personajele politice) se schimbă, pentru a recredibiliza același scenariu ce se repetă de peste treizeci și doi de ani: însușirea banilor publici, adică taxele și impozitele colectate de la cetățeni. Un scenariu în care cetățeanul e mereu păcălit, cu promisiuni ce se dovedesc a fi mereu minciuni. În consecință, unicul adevăr, ce nu se schimbă, indiferent de guvernare și de partide, e furtul taxelor și impozitelor plătite de populație. E constanta ce caracterizează toate partidele și toți actorii. Diferă doar metodele.
Pavel ROMAN
