Sub „bagheta” lui Arafat și a politicienilor corupți, mai rău ca în „Fâșia Gaza”! 

Tot mai desele anormalități semnalate în sistemul sanitar, de un cinism și o indiferenta inimaginabila în ceea ce presupune tratamentul sanitar la care are acces real pacientul, sunt dovezi că aceste cazuri nu sunt accidente, ci că problema a devenit cronică în sistemul sanitar românesc și că acesta se află în colaps! Pentru că, în loc să monitorizeze activitatea în domeniul sănătății, în sensul optimizării cheltuielilor și al îmbunătățirii serviciilor medicale, speculând toleranța mass-media la tratamentul sub uman la care sunt supuși romanii în domeniul asistentei medicale gratuite, politicienii au creat un adevărat sistem mafiot de capusare a sistemului medical!

Miliarde de euro, anual, din banii sănătății, se scurg către tot felul de „intermediari”, care asigură, chipurile, aparatură medicală, servicii, consumabile, medicamente, reparații, investiții, etc., sistem care, în realitate, fură banii alocați pacientului. Astfel, protejând clientela care jefuiește sistemul public de sănătate, totul este capușat și monopolizat prin intermediul decidenților politici. În aceste condiții, prin practicarea unor adaosuri uriașe (și de 2000% la medicamente și echipamente medicale, ori la servicii), bugetul sănătății a devenit o sursa uriașă de profit pentru clientela politică a României, în detrimentul celor cărora le este destinat. Efectul? Deși bugetul sănătății e uriaș, în comparație cu alte bugete (CASS este plătit de toți angajații și PFA), la pacient ajunge cel mai mic procent, deși, teoretic, el ar trebui să fie principalul beneficiar. Iar când „explodează” câte un caz (HEXIPHARMA, achizițiile din pandemie, furturi din banii de investiție, etc.), anchetele sunt stopate și nu se merge până la capăt, adică până la schimbarea legislației care permite jaful din sănătate, pentru că nimeni nu vrea să „închidă robinetul” scurgerii banilor publici, cu adevărat. În final, în loc de masuri și acțiuni concrete, care să oprească jaful, rămânem doar cu lamentări, cu acuze, cu aratatul cu degetul spre imaginari vinovați, cu niște sancțiuni stupide, așa, ca să calmăm reacțiile opiniei publice și „să punem batista pe țambal”.

Totul este formal și ipocrit. Nimic concret, pe fond, care să oprească „hemoragia” cheltuielilor bugetare stupide și furturile din fondurile alocate sănătății. Nimeni nu analizează activitatea de achiziții, de monopol asupra medicamentelor, de contracte dedicate clientelei politice și, mai ales, de mecanismul mafiot al practicării profesiei de medic și la stat și la privat, care, în fapt, înseamnă falimentarea sistemului public de sănătate (care suportă cheltuiala) în favoarea celui privat (care contabilizează profitul). Or, cât timp politicienii (vezi cazul foștilor miniștri ai sănătății, sau alți politicieni importanți, precum Brânzan ori Bușoi) vor fi implicați în tot felul de așa zise „afaceri” (în fapt capușare) cu Ministerul Sănătății, sistemul sanitar va rămâne „o vacă de muls” pentru clientela politică, iar pacientul va fi pe ultimul loc în „grila” de priorități a decidenților politici.

În pofida gălăgiei generata de câte un caz care arată uriașa mizerie din sistemul sanitar, în fapt nimic nu se schimbă. Hoția rămâne la același nivel, iar clientela politică, lacoma și cinică, își vede nestingherita de activitatea de jefuite a bugetului sănătății. Pentru că cei ce jefuiesc bugetul sănătății, în urma sumelor colectate, au devenit atât de puternici financiar, încât sunt capabili să schimbe orice guvern care încearcă să le stopeze accesul la banii publici. E o mafie extrem de puternică și agresivă, compusă din politicieni și clientela politică, atât de cinică, lacoma și lipsită de empatie, încât nu există nici o metodă legală sau morală care să le poată schimba modul în care acționează. Nici faptul că unele unități sanitare arată ca Auschwitz, nici că se moare din lipsă de medicamente sau consumabile, nici că pacienții sunt ținuți flămânzi (norma de hrană e de zece lei/zi de pacient), un frig sau fără climatizare, nici că majoritatea spitalelor arată ca și imobile abandonate sau șantiere veșnic în construcții, nici că medicii vin doar în „vizite” scurte în spitalele publice (preocupati, în primul rând, să dea consultații și să incasese onorarii la cabinete private), nici că se moare din cauza nosocomialelor „cazate” permanent în saloanele pacienților, nici că medicamentele așa zis „generice” au preturi exorbitante și sunt produse și procurate pe filiere dubioase, ce falimentează producția națională (medicii sunt mituiți cu sejurururi de tot felul, pentru a prescrie medicamente scumpe, în locul celor produse autohton) etc.

Acestea sunt problemele reale, de fond, cu care se confruntă sistemul sanitar românesc și care generează astfel de aberații ale sistemului medical, precum nașterea pe trotuar ori externarea din spitalele publice, că vindecați deși sunt grav bolnavi. Nu că sistemul ar fi subfinanțat, ci pentru că banii alocați sunt pur și simplu furați ori cheltuiți stupid, ineficient, ajungând în conturile unei mafii clientelare, în detrimentul pacientului. Iar pentru tot acest dezastru există o singură explicație: managementul politic cinic al sănătății, care permite jefuirea bugetului sănătății. De fapt, dacă analizăm obiectiv ceea ce se întâmplă în domeniul sănătății, putem afirmă, fără nici o exagerare, că nu e nici o deosebire între ceea ce se întâmplă în „azilele groazei” și ceea ce se întâmplă în spitalele și sistemul sanitar din România. E aceeași indiferență, cinism, lipsă de empatie, față de pacient, ca și în azilele groazei. Doar profitul contează.

Culmea, tonul este dat, în multe situații, nu de „afaceriștii” lipsiți de scrupule, ci de unii medici oportuniști (care se folosesc de sistemul politic) lacomi (ahtiați după bani, care „sug” și de la stat și din privat, sume uriașe), fără caracter, lipsiți de orice fel de scrupule, încurajați de un sistem indiferent la nevoile reale ale pacientului. Deci, ceea ce vedem în mass media, nu e decât „plâns cu lacrimi de crocodil”, la catafalcul unui muribund care, din cauza unui sistem bolnav de corupție, este condamnat la moarte sigură, cu toate că are toate mijloacele necesare pentru a supraviețui și a funcționa la parametrii normali. Opriți hoția și corupția din sănătate, prin optimizarea cheltuielilor, eliminarea mafiei și monopolului pe medicamente și aparatură medicală. Eliminați cumulul de „job”-uri la stat și în privat (practicate de majoritatea medicilor), care privează pacientul de îngrijire și monitorizare adecvată și distrugeți „complicitatea” financiară dintre politic și mafia din sănătate.

Asta e soluția adecvată pentru a salva sistemul de sănătate ce se află în colaps. Nu lamentările și acuzațiile la adresa unor cadre medicale. Pentru că ce se întâmplă nu sunt accidente, ci e boala întregului sistem. Și nu banii (finanțarea) sunt problema, ci corupția și hoția. Ceva ce tinde să devină banal în România.