Sportul adevărat înseamnă competiție loială! Nu să trișezi. Or, utilizând așa zisele „suplimente alimentare” sau „nutritive”, care îmbunătățesc performanța sportivă, adică cresc limitele normale ale organismului, indiferent cum le-am analiza, tot dopaj înseamnă. Că, componentele acestor „suplimente alimentare” ori „nutritive”, sunt sau nu pe lista substanțelor interzise de forurile sportive, asta nu înseamnă că, consumarea lor, nu e dopaj și nu e concurență neloială. Din acest punct de vedere, mai toți sportivii, care apelează pentru creșterea performantei sportive, la suplimente alimentare ori nutritive, sunt în culpă, adică se dopează.
În concluzie, degeaba se zbate Simona noastră, să demonstreze că nu s-a dopat. E evident că s-a dopat prin simplul fapt că a consumat suplimente alimentare si nutritive care i-au crescut performanța sportivă. Singura necunoscută (dacă se poate vorbi de o necunoscută, în condițiile în care a acceptat să consume astfel de suplimente, ceea ce înseamnă că a fost deliberat) e dacă – având în vedere substanțele descoperite în corpul său -, s-a dopat conștient, accidental sau a fost păcălită de staff-ul lui Mouratoglou. În lumina dezvăluirilor din ultimele zile și urmărind cum s-a derulat procesul de acuzare, eu inclin să cred că Simona Halep a fost dopata, conștient, de staff-ul lui Mouratoglou, fără ca ea să știe întregul adevăr. Acum, după dezvaluirile mass-media, sunt absolut convins că Simona a știut că i se administrează substanțe aflate pe lista de interzise FIS, dar a fost convinsă că procentul de substanță interzisă e nesemnificativ și nu va fi depistat la testele antidoping.
În aceste condiții, Simonei îi va fi greu (dacă nu imposibil), să schimbe verdictul de dopaj. Pentru că, indiferent dacă a știut sau nu ce conțin acele suplimente alimentare, faptul că le-a acceptat înseamnă dopaj. OK! Cum aproape toti tenismenii, pentru a-și îmbunătăți performanța sportivă, apelează la suplimente alimentare, înseamnă că toți care consuma suplimente alimentare se dopează? Dacă aceste suplimente alimentare cresc performanța sportivă, dincolo de normal, da. De aceea sportivii care consuma suplimente alimentare sunt foarte atenți că aceste suplimente să nu între în categoria celor care s-a dovedit că au influență directă privind îmbunătățirea performanței sportive. Asta înseamnă că cine le consuma își asumă un risc enorm.
În concluzie, dacă staff-ul lui Mouratoglou, este cel care i-a pus la dispoziție Simonei Halep suplimentele nutritive care au generat testul pozitiv antidoping, nu înseamnă că Simona e nevinovată. Nu trebuia să accepte să consume acele suplimente, fără a ști ce conțin. E ca și cum unui șofer i-ar oferi cineva un cocktail presupus non-alcolic, iar la test se dorește a fi alcoolic. Poate fi exonerat de răspundere pentru că a băut alcool fără a ști că e alcool? Nu! La fel e și cu Simona. Poate să se îndrepte (dacă poate face dovada că a fost înșelată/păcălita de staff-ul lui Mouratoglou), impotriva celor care au înșelat-o, ori a firmei producătoare care nu a respectat compoziția produsului. Dar nu poate anula răspunderea pentru că a jucat dopata. Pentru că, exact ca în cazul în care conduci sub influența băuturilor alcoolice, faptul că le-ai ingurgitat conștient sau inconștient, nu anulează răspunderea pentru comiterea faptei. În aceste circumstanțe, opinia mea e ca Simona luptă doar pentru a-și salva blazonul și imaginea rău sifonata, nu pentru revenirea în circuit. E doar o chestie de onoare, deși nu cred că mai contează. Ce-a avut de demonstrat și de spus în tenis, a demonstrat și spus, așa că, indiferent cum se va termina aceasta „telenovelă” derulată dincolo de arena sportivă, nu-i va afecta prea mult cariera sportivă Simonei Halep (aflată, oricum, la final), ci doar pe cea morală. Din păcate, pentru Simona Halep, Patrick Mouratoglou, a fost și înger și demon. I-a adus și un trofeu (Toronto) după ce obtinuse și cel mai râvnit trofeu din tenis, la care putini au acces, „Wimbledon”, dar și un final de cariera stupid, nemeritat. Pe de altă parte, privind dincolo de fair-play-ul sportiv (în care orice crește performanța sportivă înseamnă dopaj), având în vedere procentul uriaș al celor din tenis care utilizează suplimente (peste 95%), putem spune că Simona a avut ghinion. Trecând peste ștacheta impusă – dacă luăm în considerare că forurile antidoping, cunosc acest lucru, dar îl tratează cu toleranță (a se analiza cazul Serenei Williams, căreia, sub pretexte medicale, i s-a permis, oficial, să se dopeze), atunci avem de-a face cu exces de zel în cazul Simonei și de mult subiectivism nu de obiectivitate, caz în care se pune problema unui tratament discriminatoriu, la care a fost supusa Simona Halep. Iar dacă e așa, lucrurile se complica și trecem în sfera mafiotismului, întrebându-ne (legitim, de altfel) dacă nu cumva cei care au sesizat forurile antidoping, nu cunoșteau exact (în calitate de foști clienți), ce conțineau suplimentele utilizate de staff-ul lui Mouratoglou și dacă nu cumva totul a fost un complot regizat, menit să blocheze cariera sportivă a lui Halep, pentru a nu se mai întâmpla accidente gen „Wimbledon” sau „Toronto”?
Pavel ROMAN
Foto: eurosport
